16:1 Si am auzit un glas tare, care venea din Templu, si care zicea celor sapte îngeri: ,,Duceti-va, si varsati pe pamînt cele sapte potire ale mîniei lui Dumnezeu!„
2 Cel dintîi s’a dus si a varsat potirul lui pe pamînt. si o rana rea si dureroasa a lovit pe oamenii, cari aveau semnul fiarei si cari se închinau icoanei ei.
3 Al doilea a varsat potirul lui în mare. si marea s’a facut sînge, ca sîngele unui om mort. si a murit orice faptura vie, chiar si tot ce era în mare.
4 Al treilea a varsat potirul lui în rîuri si în izvoarele apelor. si apele s’au facut sînge.
5 si am auzit pe îngerul apelor zicînd: ,,Drept esti Tu, Doamne, care esti si care erai! Tu esti Sfînt, pentruca ai judecat în felul acesta.
6 Fiindca acestia au varsat sîngele sfintilor si al proorocilor, le-ai dat si Tu sa bea sînge. si sînt vrednici.„
7 si am auzit altarul zicînd: ,,Da, Doamne Dumnezeule, Atotputernice, adevarate si drepte sînt judecatile Tale!„
8 Al patrulea a varsat potirul lui peste soare. si soarelui i s’a dat sa dogoreasca pe oameni cu focul lui.
9 si oamenii au fost dogoriti de o arsi a mare, si au hulit Numele Dumnezeului care are stapînire peste aceste urgii, si nu s’au pocait ca sa-I dea slava.
10 Al cincilea a varsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. si împaratia fiarei a fost acoperita de întunerec. Oamenii îsi muscau limbile de durere.
11 si au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor si din pricina ranilor lor rele, si nu s’au pocait de faptele lor. |
|
12 Al saselea a varsat potirul lui peste rîul cel mare, Eufrat. si apa lui a secat, ca sa fie pregatita calea împaratilor, cari au sa vina din Rasarit.
13 Apoi am vazut iesind din gura balaurului, si din gura fiarei, si din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, cari semanau cu niste broaste.
14 Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, si cari se duc la împaratii pamîntului întreg, ca sa-i strînga pentru razboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. –
15 ,,Iata, Eu vin ca un hot . Ferice de celce vegheaza si îsi pazeste hainele, ca sa nu umble gol si sa i se vada rusinea!„ –
16 Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreieste se cheama Armaghedon.
17 Al saptelea a varsat potirul lui în vazduh. si din Templu, din scaunul de domnie, a iesit un glas tare, care zicea: ,,S’a ispravit!„
18 si au urmat fulgere, glasuri, tunete, si s’a facut un mare cutremur de pamînt, asa de tare, cum, de cînd este omul pe pamînt, n’a fost un cutremur asa de mare.
19 Cetatea cea mare a fost împartita în trei parti, si cetatile Neamurilor s’au prabusit. si Dumnezeu si-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sa-i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui.
20 Toate ostroavele au fugit, si muntii nu s’au mai gasit.
21 O grindina mare, ale carei boabe cîntareau aproape un talant, a cazut din cer peste oameni. si oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentruca aceasta urgie era foarte mare. |
|