Ne gasim cu studiile noastre din Apocalipsa înca la capitolul 16, la cea de a sasea plaga, la Armaghedon. Se pare ca acest nume, Armaghedon,  a avut o asa rezonanta în mintea tuturor generatiilor de crestini timp de aproape 2000 de ani, încît pe seama acestui nume au fost rostite un numar imens de predici si, din pacate, au fost puse în circulatie fel de fel de pareri privind întelesul cît si însemnatatea lui în evenimentele finale ale istoriei pamîntului.
Dupa cum am vazut în studiul parcurs în ultima prelegere, cea de a sasea plaga este pregatitoare într-un fel, pentru cea de a saptea plaga. În a sasea plaga, asa cum am vazut, are loc adunarea tuturor natiunilor pamîntului într-un front comun, pe o pozitie de lupta unica în vederea ultimei si celei mai crîncene lupte, denumita aici în capitolul 16 Razboiul Zilei Celei Mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. Adunarea laolalta a tuturor împaratilor lumii si armatelor lor la Armaghedon, apare în profetia ca fiind rezultatul clar al campaniei celor trei duhuri de draci care au iesit din gura balaurului, din gura fiarei si din gura proorocului mincinos. Balaurul, sau Satana, este marele nimicitor, iar fiara este denumita de apostolul Pavel ca fiind fiul pierzarii. Dupa cum am vazut din studiul capitolului 13, balaurul a dat putere fiarei, iar proorocul mincinos, sau cea de a doua fiara din acest capitol, lucreaza cu puterea fiarei dintîi si devine a treia persoana în trinitatea faradelegii. Taina faradelegii este o contrafacere a tainei evlaviei, si aceasta trinitate satanica sta acum, în capitolul 16 din Apocalipsa, într-un contrast izbitor cu divinitatea, cu Sfînta Treime. Balaurul, fiara si profetul mincinos reprezinta cele trei mari subîmpartiri religioase ale Babilonului spiritual si anume – pagînismul, catolicismul si protestantismul apostaziat. Priviti-le acum pe aceste trei persoane ale tainei faradelegii cum îsi îndeplinescv lucrarea lor nimicitoare, angajînd în solda lor nu îngeri sfinti, ci duhuri necurate de demoni.
Cînd Domnul Iisus a trait si a lucrat printre noi oamenii, El adeseori certa duhurile necurate din cei demonizati si le poruncea sa iasa afara din acele fiinte nenorocite, însa vedem aici ca trinitatea satanica trimite în mod expres aceste duhuri necurate pentru ca sa atîte pe toti locuitorii pamîntului împotriva lui Dumnezeu. În plaga a cincea, în întunericul care a cazut asupra scaunului si cetatii fiarei, la un moment dat acesta parea sa fi periclitat atît stapînirea fiarei cît si admiratia si supunerea oamenilor fata de fiara. Dar fiara si-a revenit foarte repede si acum, împreuna cu balaurul si proorocul mincinos, într-o unitate de spirit si de lupta asa de strînsa cum nu s-a mai vazut niciodata, pornesc în momirea, în vrajirea, în înselarea tuturor neamurilor pamîntului pentru a le aseza în aceeasi linie de bataie contra lui Dumnezeu. Dar, nu va grabiti. Prin plaga a saptea Dumnezeu da o lovitura puternica cetatii Babilonului spiritual si drept urmare, aceasta cetate se va desparti în trei parti. Ultima solie a lui Dumnezeu pentru toti locuitorii pamîntului, care fusese rostita cu voce tare si care umpluse cu slava divina tot pamîntul, suna astfel: „A cazut, a cazut Babilonul cel mare, a ajuns un locas al dracilor. Iesiti din ea, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei (Apocalipsa 18,2.4). Aceasta chemare divina a fost rostita înainte de închiderea usii harului si înainte de caderea plagilor. Acum, este evident ca acele trei duhuri de draci angajate în slujba balaurului, a fiarei si a proorocului mincinos, ies din Babilon, din locasul dracilor. Ele ies ca sa însele natiunile pamîntului si sa le ridice contra lui Dumnezeu. Cei trei îngeri trimisi de Dumnezeu înainte de închiderea harului, cu Evanghelia cea vesnica a lui Dumnezeu spre a o aduce la toti locuitorii pamîntului, aveau o misiune salvatoare; ei erau trimisi sa întoarca pe oameni la Dumnezeu, si nu împotriva lui Dumnezeu. Ei au fost vazuti iesind din templul lui Dumnezeu, din sala tronului Sau, în timp ce acele duhuri de demoni au iesit din Babilon. Cei trei îngeri din capitolul 14 sînt purtatorii de cuvînt ai lui Dumnezeu, în timp ce cele trei duhuri necurate din capitolul 16, sînt purtatorii de cuvînt ai Babilonului. Solia clara a lui Dumnezeu fusese: „Iesiti din Babilon!”, în timp ce solia clara a duhurilor de demoni este „Intrati în Babilon, uniti-va cu noi!”. Solia cerului cauta mîntuirea si fericirea vesnica a oamenilor în timp ce solia Babilonului aduce acum blestemul si urgia asupra tuturor celor ce i-au dat ascultare. Comparata cu celelalte cinci plagi dinaintea ei, a sasea plaga nu pare atît de grava, nu pare sa aduca nici o calamitate, încît multi se întreaba daca plaga a sasea este cu adevarat o plaga. Celor ce va îndoiti de acest lucru, va rog sa priviti cu atentie scena lumii la acea data. . . o lume demonizata, orbita, înselata, lasata la bunul plac al Satanei. Vreti sa-mi spuneti ca aceasta nu este cu adevarat o plaga? Cînd legiuni de demoni vor mîna miliardele pamîntului ca pe niste animale spre momentul si locul macelului, nu va fi acel ceas cel mai grozav ceas al ratiunii umane? Prin primele patru plagi Dumnezeu a lovit ici si colo pe fata pamîntului mijloacele de trai ale oamenilor, sprijinul material al vietii lor. Prin plaga a cincea, Dumnezeu a extins proportiia loviturii si a frînt tuturor oamenilor din împaratia fiarei sprijinul lor moral, încrederea lor în fiara. Iar acum, în  plaga a sasea, Dumnezeu loveste întreaga lume, lasînd-o la bunul plac al furiei demonilor, la bunul plac al minciunilor, ratacirilor si urei Satanice. Atunci omenirea va secera ceea ce a semanat. Acesta va fi secerisul tainei faradelegii. La aceasta zi s-a referit apostolul Pavel cînd a scris în 2 Tesaloniceni 2,7 urmatoarele: „Caci taina faradelegii a si început sa lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreste acum sa fie luat din drumul ei. Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Iisus îl va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale”. Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sînt pe calea pierzarii; pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mîntuiti. Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire ca sa creada o minciuna, pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere în nelegiuire, sa fie osînditi.
În prezent, mintea si inima noastra sînt înca terenuri de lupta ale Duhului lui Dumnezeu si al duhului celui rau. Duhul lui Dumnezeu ne vrea cu gelozie, iar duhul cel rau se lupta si el sa ne cîstige. Si adeseori în aceasta lupta noi cedam, ascultam de soaptele mincinoase ale celui rau si alegem pacatul. Toate pacatele noastre sînt de fapt un rod al minciuniulor lui Satana pe de o parte si a placerii noastre firesti dupa nelegiuire, pe de alta parte. Însa Iisus ne poate cîstiga pe deplin si ne poate feri de orice cadere daca noi vrem si alegem sa ascultam de glasul Sau necontenit. Adevarul este însa ca multi, poate chiar cei mai multi oameni din ultima generatie, vor respinge adevarul cu dispret si se vor lipi cu toata placerea de nelegiuire. Ei vor respinge învataturile clare ale Cuvîntului lui Dumnezeu si se vor lipi de glasul minunilor, semnelor si puterilor mincinoase ale demonilor. Celor ce vor alege cu dîrzenie aceasta directie Dumnezeu nu le va mai aseza în cale nici o piedica si va retrage în cele din urma de la ei Duhul Sau cel Sfînt încît ei vor crede încontinuu numai minciuni pîna cînd în plaga a sasea acele minciuni îi vor conduce spre osîndire. Au ales sa asculte de glasul lui Satana, acum, în mintea oamenilor si în jurul lor nu poate fi auzit decît glasul duhurilor necurate.
Plaga a sasea va consta în demonizarea lumii si în încolonarea ei în ultima mare batalie împotriva lui Dumnezeu, batalia Armaghedonului! Sa notam ca aceasta batalie nu va avea loc în plaga a saptea, ci la sfîrsitul plagii a sasea. În plaga a saptea are loc altceva, despre care vom studia în alta pregere. Acum ne aflam spre sfîrsitul plagii a sasea, într-o lume demonizata, ne aflam la Armaghedon.
Dupa cum am spus, acest nume a atras sute si sute de oameni de-a lungul vremurilor, dîndu-le îndemnul de a vorbi despre însemnatatea lui. Din toate predicile, articolele si cartile scrise pe baza acestui nume profetic, se desprind în principal trei teorii, sau trei puncte de vedere.
Prima teorie interpreteaza batalia de la Armaghedon ca un eveniment de viitor, un eveniment literal, o lupta reala care se va duce între doua grupari de natiuni existente la ora aceea pe arena lumii. Dupa unii autori aceste grupari sînt, de exemplu, Rusia si natiunile islamice împotriva lumii Anglo-saxone. Dupa alti autori, cele doua tabere sînt formate de Rusia, Italia si Japonia pe de o parte si Anglia, Franta si Statele Unite, pe de alta parte. Sau într-o alta varianta, Germania, Italia si Japonia împotriva Frantei, Angliai si Statelor Unite. Desigur ca variantele cu fortele de lupta în fiecare tabara sînt mult mai multe. Unii cred ca aceasta lupta nu va fi pe tabere organizate, ci un fel de lupta anarhica între toate armatele lumii adunate în mod real în întinsa vale Meghido din Palestina biblica. |
|
A doua teorie interpreteaza batalia de la Armaghedon ca fiind o lupta între pagînism si Evanghelia lui Hristos. Sabia, care este vazuta ca iese din gura Domnului Hristos în Apocalipsa 1,16 este interpretata a fi Cuvîntul lui Dumnezeu, Evanghelia Sa cea vesnica. Potrivit cu cele scrise în capitolul 2 cu versetul 16, sabia gurii Domnului nu mai este folosita spre convertire, ci, de data aceasta spre nimicire. Aceasta teorie însa, nu ofera prea multe detalii. Cum va arata nimicirea oamenilor prin cuvîntul gurii Domnului?
A treia teorie, foarte populara în zilele noastre, si strîns legata de teoria rapirii secrete a bisericii lui Iisus, vorbeste despre Armaghedon ca fiind un razboi literal, real, si el va avea loc dupa cei sapte ani de necaz si strîmtorare care vor fi jos pe pamînt, în timp ce mireasa Domnului Hristos, biserica Sa va fi fost rapita sus. Potrivit cu aceasta interpretare, la sfîrsitul celor sapte ani natiunile pamîntului vor asedia Ierusalimul, Ierusalimul real al zilelor noastre. Însa în acele clipe grele, în mod fulgerator, napraznic, Domnul Iisus si sfintii Sai vor coborî pe pamînt ca sa salveze pe evreii care în timpul celor sapte ani de strîmtorare si-au înmuiat inima si s-au pocait întorcîndu-se la Iisus si primindu-L ca Mîntuitor al lor. Aceasta teorie pe cît este de placuta si de populara în bisericile de astazi, pe atît este de plina de fantezii religioase care nu au nici un suport în Cuvîntul lui Dumnezeu.
Cînd apostolul Ioan a pomenit de numele Armaghedon, fara îndoiala ca el nu a avut în minte aceste trei teorii, ci însemnatatea simbolica, spirituala a numelui Armaghedon. Tocmai de aceea el scrie în capitolul 16 versetul 16 astfel: „Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreeste se cheama Armaghedon”. Poate ca prin aceste cuvinte, apostolul Ioan a intentionat sa îndrepte atentia cititorilor Apocalipsei spre a lua în seama acest nume asezîndu-l în contextul istoriei ebraice, asa încît însemnatatea si rostul pomenirii lui aici sa fie pricepute bine de cititori. Daca facem o incursiune scurta în istoria poporului Israel, asa cum ne este relatata pe paginile Vechiului Testament, observam ca numele Armaghedon, sau cel putin radacina acestui cuvînt Meghido, apare destul de frecvent fiind legat de diferite momente istorice. Dintre toate însa, un singur moment istoric este mai relevant si în care cred ca se gaseste radacina acestui simbol folosit de apostolul Ioan în Apocalipsa. Momentul istoric se afla relatat în Judecatori capitolul 4. Potrivit cu cele scrise aici, poporul Israel se afla din nou într-o stare disperata. Iabin, împaratul Canaanului apasa greu asupra copiilor lui Dumnezeu. Armatele invadatoare nimiceau totul în calea lor: jefuiau, omorau, încît de groaza lor barbatii lui Israel au ales mai degraba sa se ascunda decît sa iasa la lupta în cîmp deschis. Nu s-ar fi putut totusi porni la razboi împotriva hoardelor lui Iabin si a le forta sa paraseasca tara? Sa pornesti la razboi, dar cu cine si cu ce? Cum ni se spune în capitolul 5 versetul 8, razboiul era la porti, dar nu vedeai nici scut nici sulita la 40.000 în Israel. Ce soarta astepta pe poporul lui Dumnezeu? Pieirea! însa undeva, pe înaltimile lui Efraim locuia Debora, o profeteasa a Domnului. Întrebata fiind daca Israel ar putea lupta si înfrînge pe împaratul Iabin si pe Sisera, comandantul ostirilor vrajmase, Debora raspunde: „Nu, Israel nu poate, nu este în stare; dar Dumnezeu poate, si va face lucrul acesta”. Si, într-o dimineata, poate la fel ca si celelalte dimineti, profeteasa Debora se adreseaza lui Barac care era la data aceea judecator peste Israel: „Scoala-te, caci iata ziua cînd Domnul da pe Sisera în mîinile tale. într-adevar, Domnul merge înaintea ta”. Si în ziua aceea a avut loc o batalie de pomina. Ghiciti unde? La Meghido! În acea batalie vrajmasii lui Israel au fost înfrînti cu desavîrsire de Dumnezeu însusi care a luptat pentru izbavirea poporului Sau. Si în cîntarea Deborei interventia lui Dumnezeu în aceasta lupta este asezata la loc de cinste si preamarita. Notati în special cuvintele din capitolul 5, de la versetul 20 si 31: „Din ceruri se luptau, de pe cararile lor stelele se luptau împotriva lui Sisera. Asa sa piata toti vrajmasii Tai, Doamne. Dar cei ce-L iubesc sînt ca soarele cînd se arata în puterea lui”. De atunci Haar-Meghido a devenit pentru poporul Israel un simbol al luptei în care, cînd nevoia celor credinciosi este extrema si cînd ei sînt apasati greu sub calcîiul vrajmasului, Domnul, deodata îsi descopera puterea Sa în izbavirea poporului Sau greu încercat ca si în zdrobirea vrajmasilor lui. Cînd cei 185.000 de osteni ai lui Sanherib au cazut ucisi de îngerul Domnului într-o singura noapte acea biruinta era de fapt o reeditare a acelei experiente de demult a lui Israel de la Haar-Meghido.
Însa ultimul si marele Armaghedon sta în viitor. Acela va fi în timpul plagii a sasea. Aceea va fi vremea neamurilor, vremea cînd Satana va uni si va stapîni mintile oamenilor în vederea atingerii unei singure tinte, exterminarea copiilor credinciosi ai lui Dumnezeu de pe pamînt. Dar ceasul acela va fi totodata ceasul interventiei lui Dumnezeu în favoarea poporului Sau. Cînd lumea sub trinitatea faradelegii îsi va concentra toate fortele cautînd sa dea ultima si decisiva lovitura de moarte, atunci copiii lui Dumnezeu care vor trece prin necazul cel mare în noaptea strîmtorarii lui Iacob, care vor fi apasati din toate directiile, vor striga catre Dumnezeu pentru ajutor, dupa izbavire. Si atunci deodata, în mod dramatic, uluitor, într-o descatusare nemaipomenita de putere si slava divina, Domnul Iisus va aparea pe norii cerului ca sa izbaveasca pe poporul Sau credincios de pe pamînt. Astfel ca, necazul cel mare prin care va trece poporul lui Dumnezeu în vremea plagii a sasea cît si aparitia Domnului pe norii cerului alcatuiesc la un loc întelesul cuvîntului Armaghedon. Acest cuvînt este mai mult decît un punct geografic pe harta Palestinei de azi; ea este mai degraba ultima mare batalie din lunga si teribila confruntare dintre Domnul Iisus si Satana privind suprematia asupra acestui pamînt. Transpus în termenii experientei noastre pamîntene, Armaghedonul va ramîne experienta de neuitat a celor credinciosi din ultima generatie, experienta izbavirii lor, o experienta care va deveni pe tot parcursul vesniciei subiectul permanent al cîntarilor noastre de lauda pentru Iisus. Ce-i drept, ei, cei credinciosi citisera de multe ori cuvintele proorocului Daniel din capitolul 12 cu versetul 1, acea minunata fagaduinta divina: „În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau, caci aceasta va fi o vreme de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd sînt neamurile si pîna la vremea aceasta. Dar în vremea aceea poporul tau va fi mîntuit si anume, oricine va fi scris în carte”. Una este sa citesti si alta este sa experimentezi ceea ce citesti. Tocmai de aceea aceasta experienta nu va putea fi stearsa din mintea celor credinciosi. De aceea si Iisus, pentru cei ce doresc sa fie partasi ai mîntuirii Sale, pentru cei ce doresc sa aiba parte de scena aceea grandioasa a revenirii Domnului Hristos, Aparatorul poporului Sau si doresc sa se întîlneasca cu Iisus, Mirele lor iubit, El le transmite prin profetul Ioan o avertizare, o somatie, spunîndu-le: „Iata, Eu vin ca un hot. Ferice de cel ce vegheaza si-si pazeste hainele ca sa nu umble gol si sa i se vada rusinea”. Da, Iisus va reveni pe neasteptate, brusc, surprinzator, ca un hot. De aceea, cei credinciosi trebuie sa vegheze si trebuie sa aiba grija ca hainele caracterelor lor, haina neprihanirii Domnului Iisus sa fie pastrata fara nici o pata.
 Izbavirea poporului lui Dumnezeu prin aratarea Domnului Hristos va aduce implicit nimicirea tuturor celor necredinciosi, a tuturor vrajmasilor lui Dumnezeu si ai poporului Sau. Da, acea zi a izbavirii lui Dumnezeu pentru unii va fi în acelasi timp ziua judecatii finale pentru restul omenirii, întrebarea este, iubite cititor, noi, pentru care zi ne pregatim si pentru care experienta? Aceasta este întrebarea asupra careia se merita într-adevar sa ne oprim si sa meditam cu toata seriozitatea. Si fie ca raspunsul inimii noastre sa fie mereu: „Tata ceresc. îti multumesc pentru Domnul Iisus Hristos prin care ai deschis si pentru mine o cale de izbavire din aceasta lume ce merge spre pierzare, îti multumesc pentru jertfa Sa prin care pot sa gasesc iertare, curatire si primire înaintea Ta. Tot ce doresc este sa intru în adevaratul Tau popor, în biserica alesilor Tai de azi si sa fiu gata la venirea Domnului Hristos cînd va aparea pe norii cerului. Fa Doamne ca izbavirea mea sa fie deplina si azi si în acea zi atît pentru mine cît si pentru toti cei dragi ai mei. îti multumesc în numele Domnului nostru Iisus Hristos. Amin!” |
|
