Dragi vizitatori, bine ati venit in aceasta frumoasa calatorie,unde vom urma traectoria adevarurilor divine, aceea a profetiilor lui Dumnezeu asa cum le gasim în cartea profetului Daniel, acel om prea iubit si scump al lui Dumnezeu. Multi se întreaba azi de ce am avea nevoie de niste prorocii vechi de mii de ani? Ce au ele a face cu timpurile noastre moderne? Ce solutii ne-ar putea oferi ele în descalcirea marilor probleme cu care lumea de azi este confruntata?
Aceste întrebari nu sunt deloc noi. Ele sînt tot atat de vechi ca si crestinismul.  Asa cred ca se întrebau si cei de pe timpul apostolilor, de vreme ce apostolul Petru îsi ia timp sa scrie în a 2-a sa epistola cap. 1 astfel: „Si avem cuvantul proorociei facut si mai tare la care bine faceti ca luati aminte ca la o lumina care straluceste într-un loc întunecos pana se va crapa de ziua si va rasari Luceafarul de dimineata în inimile voastre„. Fara indoaiala ca aici apostolul Petru face referire chiar la timpul nostru, un timp plin de neguri înspaimantatoare. Pe zi ce trece, viata pe planeta pe care ne gasim este tot mai amenintata de boli incurabile, cataclisme de care nu ai unde sa te ascunzi, de accidente, violenta, foamete, nedreptate, imoralitate, certuri între popoare. Mai exista undeva vreun coltisor în lume în care cerul sa fie senin, cu adevarat senin, în care sa te poti bucura de clipa prezenta, fara sa-ti fie teama de clipa urmatoare? Din pacate, nu. Tocmai pentru aceste timpuri de întuneric Dumnezeu a pastrat o sursa de lumina si de speranta pentru noi si acesta este cuvantul proorociei. El este facut si mai tare. Toate în lumea aceasta se clatina, toate asigurarile marilor barbati din fruntea natiunilor se dovedesc a fi tot atat de subrede ca si materialul omenesc care le-a rostit. Tratate între natiuni, constitutii si principii de drept international se naruiesc, sînt calcate în picioare. Dar cuvantul profetiilor lui Dumnezeu este facut mai tare decat orice cuvant omenesc. El a rezistat tuturor veacurilor si s-a împlinit cu scumpatate, pentru ca, deasupra lui a tronat însusi Dumnezeu care a vegheat si a lucrat întotdeauna în vederea împlinirii cuvintelor Sale rostite prin slujitorii Sai proorocii. Azi, traim timpul ultimelor mari împliniri profetice. Nu mai departe, ultimele evenimente care s-au consumat chiar sub ochii nostri, într-un ritm atat de trepidant, de uluitor, au chemat nu numai popoarele Europei, ci am putea spune toate popoarele lumii la o rapida reevaluare a sistemelor lor ideologice, a optiunilor lor politice, au modificat dramatic balanta relatiilor economice cît si traseele marfurilor pe pietele lumii, au taiat gardurile de sîrma dintre natiuni si au insuflat dorul dupa libertate si independenta în sufletul tuturor. Sunt toate aceste evenimente la voia întamplarii? Sunt ele doar niste simple coincidente politice, niste simple mutari pe tabla de sah a marilor puteri? Sunt ele un simplu joc al istoriei? Nu! Dimpotriva, ele sunt o categorica împlinire a celor spuse de profeti. De aceea ne asigura apostolul Petru astfel: „Bine faceti ca luati aminte”! In cartea profetului Daniel ca si în cartea Apocalipsei gasim nu numai preziceri, ci pe paginile ei gasim si învataturi morale si spirituale de un folos inestimabil. De data aceasta m-am gîndit sa insist asupra învataturilor cartii lui Daniel cel putin tot atat de mult pe cat as fi tentat sa dezleg înaintea dumneavpastra tainele profetiilor scrise pe paginile ei
Materialul cartii lui Daniel se împarte în doua parti a cate 6 capitole fiecare.
 Primele 6 capitole ale cartii lui Daniel raporteaza istoria personala a lui Daniel ca om, viata sa consacrata, lucrarea sa printre ceilalti demnitari ai curtii imperiale a Babiloniei si Medo-Persiei. La toate aceste întamplari cu caracter biografic, a fost adaugata si întamplarea celor trei tineri, prieteni ai lui Daniel, care au fost aruncati în cuptorul cu foc. Toate aceste întîmplari sînt însirate în cartea lui Daniel ca fiind o reprezentare a istoriei adevaratilor copii credinciosi ai lui Israel de atunci si cu atît mai mult a acelora care vor apartine poporului lui Dumnezeu în zilele de pe urmaf.
A doua parte a cartii lui Daniel, cuprinsa intre capitolele 7 si 12, contine o serie de viziuni profetice pe care Daniel le-a primit pe parcursul captivitatii sale in Babilon. Pentru epoca lui Daniel, trebuie sa recunoastem ca, aceste profetii aveau prea putine de spus; ele priveau de fapt timpuri mult mai indepartate, acestea fiind timpurile noastre. Tocmai de aceea Dumnezeu îi spune lui Daniel in preajma incheierii vietii si slujbei sale de prooroc, urmatoarele cuvinte care sunt foarte semnificative pentru noi, cuvinte care se gasesc in capitolul 12 la versetul 4 si 12: „Tu insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pana la vremea sfarsitului. Atunci, multi o vor citi si cunostinta va creste. Iar tum du-te, pana va veni sfarsitul„.
Dar, mai înainte de a ne concentra atentia asupra continutului cartii, asupra soliilor ei spirituale si profetice, as dori sa facem cunostinta cu Daniel, autorul cartii.
Fara îndoiala ca el este unul dintre cele mai iubite personaje biblice. Impreuna cu Iosif, Moise, Samuel, Daniel sta printre eroii Vechiului Testament despre care istoria nu retine nimic rau, compromitator. Totusi Daniel, a fost si el un om pacatos care a avut nevoie de harul lui Dumnezeu tot atît de mult ca si ceilalti oameni, fapt pe care el însusi îl recunoaste în rugaciunea sa de pocainta raportataîn capitolul 9. Datorita comportamentului sau cinstit si credincios, Daniel a avut multe de suferit pe parcursul vietii devenind tinta atacurilor vrajmasilor adevarului si ai lui Dumnezeu. Dar nu numai el a avut aceasta soarta ci si opera lui. Aproape chiar de la data cînd a fost scrisa, cartea lui a cunoscut multa impotrivire. Poate ca va veti întreba de ce. Cu ce ar fi putut deranja o carte asa de mica si de frumoasa în istorisirile ei? Ce primejdie putea prezenta pentru cineva o astfel de carte? Pentru cei credinciosi, cartea proorocului Daniel nu prezenta nici o primejdie, însa pentru aceea care resping inspiratia supranaturala a Sfintelor Scripturi era necesar mai întîi sa se poata descotorosi de prezenta istorica a lui Daniel ca apoi sa poata ataca Biblia, deoarece Daniel a scris în cartea sa lucruri care ar fi trebuit sa se întîmple înca din timpul sau. Si, deoarece toate prezicerile sale despre regatul lui Nebucadnetar si despre toate regatele Medo-Persiei, Greciei si Romei s-au împlinit întocmai cum au fost prezise, urma ca toate celelalte lucruri înca neîmplinite, sa se împlineasca cu aceeasi exactitate. De aceea, vrajmasii Bibliei au avansat ideea falsa ca Daniel, ca personaj istoric, n-a existat niciodata si ca, toate profetiile cuprinse pe paginile cartii sale, nu ar fi decît o mult mai tîrzie relatare istorica a acelor evenimente dupa ce acestea au avut loc. Acum este lesne de înteles de ce atacurile înaltei critici împotriva persoanei lui Daniel sunt mult mai serioase decat ar parea la prima vedere. Aici nu este atacata de fapt o persoana, ci avem de a face cu un atac direct contra întregului volum al Sfintelor Scripturi si în mod special împotriva temeiniciei afirmatiilor Domnului Christos. Daca Daniel nu a fost o persoana reala atunci si profetul Ezechiel a fost gresit cînd alaturi de Noe si Iov aseaza si numele lui Daniel. Apoi sa ne gandim caînsusi Domnul Christos cand a fost pe pamant, a folosit odata ocazia de a plasa pecetea aprobarii Sale atat asupra omului, misiunii sale cît si asupra cartii sale. Iata cuvintele Domnului Christos referitoare la vremea sfîrsitului, în care persoana lui Daniel este recunoscuta ca fiind o persoana reala. Ss deschidem la Matei 24,15 în care Domnul Iisus face urmatoarea subliniere: „Cand veti vedea uraciunea pustiirii, despre care a vorbit proorocul Daniel … „
Domnul Iisus este Acela care a mentionat numele lui Daniel si a recunoscut specificul misiunii sale numindu-l proorocul Daniel. A nu recunoaste existenta proorocului Daniel si a cartii sale înseamna de fapt a nu recunoaste nici prezenta si lucrarea Domnului Christos în istorie, ceea ce va dati seama ca ar fi de-a dreptul absurd. |
|
Chestiunea este, de fapt, cum privim Sfintele Scripturi. Le acceptam noi ca fiind expresia exacta a gandirii lui Dumnezeu, descoperirea infailibila a Duhuljui Sfant, a voiei Sale, a planurilor Sale si mai ales descoperirea planului Sau de mantuire? Atunci întreaga Biblie este o realitate vie si de un folos ce întrece orice carte din lume. Autorul cartii pe care vrem sa o studiem de aici înainte este Daniel, dar de fapt adevaratul ei Autor este Dumnezeu. Omul, în toate Scripturile, nu a fost decat unealta de care divinitatea s-a folosit, Dumnezeu fiind adevaratul Autor al oricarei Scripturi. Suntem noi pregatiti sa credem si sa acceptam Biblia, si deci si cartea lui Daniel, ca fiind Cuvantul lui Dumnezeu, expresia deplina si desavarsita a voiei Sale, descoperirea planului Sau de salvare pentru noi oamenii? Raspunsul nostru poate fi ori da, ori nu. Daca raspunsul nostru este da, atunci suntem pregatiti sa intram în studiul primului capitol si atunci inima noastra va fi binecuvîntata si încalzita de dragostea si întelepciunea aceluia care a scris si aceasta carte, ca si celelalte Scripturi Sfinte pentru folosul nostru, în vederea educarii si pregatirii noastre pentru aceasta viata si, mai ales, pentru viata vesnica.
Luati de pilda primul capitol al cartii. El contine unele dintre cele mai practici lectii pentru aceste timpuri de apostazie si compromis, în care se zbate întreaga crestinatate. Primele doua versete din capitolul 1 aseaza pe Daniel în rama timpului si a spatiului si arata motivul pentru care Daniel ajunge în Babilon. Sa citim aceste doua versete: „În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împaratul lui Iuda, Nebucadnetar împaratul Babilonului a venit împotriva Ierusalimului si l-a împresurat. Domnul a dat în mainile lui pe Ioiachim, împaratul lui Iuda„. La prima vedere, acest raport istoric introductiv pare sa fie lipsit de orice importanta, si cititorul grabit ar fi tentat sa treaca repede peste el, gandind ca lucrurile importante sunt undeva mai pe la mijlocul capitolului. Dar sa ne oprim putin tocmai aici. Ce-am citit, este mai mult decat o simpla relatare istorica introductiva din care aflam caîmparatului Babilonului a intrat în tara lui Iuda, a cucerit tara si a capturat pe împaratul lui Iuda. Aici este mai mult decît o simpla stire de razboi, aici avem de a face cu o lectie morala. Notati cuvintele triste ale cronicii: „Domnul a dat pe Ioiachim în mîinile sale …” Ce rost are acest raport? De ce aceasta nota trista, solemna ? Dumnezeu profetizase prin profetii Sai cu multi ani înainte, si în repetate randuri ceea ce avea sa se întample într-o zi. Si iata acum sosita ziua aceea trista, nefericita, atat pentru împarat cat si pentru poporul lui Iuda. Care a fost atitudinea poporului la repetatele apeluri ale proorocilor lui Dumnezeu la pocainta ? Sa citim în 2 Cronici 36 doar doua versete care au fost scrise cu putin timp înaintea de încheierea cartii, versetele 15 si 16: „Domnul Dumnezeul parintilor lor le-a dat din vreme trimisilor Sai însarcinarea sa-i înstiinteze, caci vroia sa crute pe poporul Sau si locasul Sau. Dar ei si-au batut joc de trimisii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele si au ras de proorocii Lui, pana cand mania Domnului împotriva poporului Sau a ajuns fara leac„. Aceste cuvinte ne aduc aminte faptul ca Dumnezeu întotdeauna îsi tine cuvantul Sau, indiferent daca acel cuvant vorbeste de judecata si pedeapsa, sau despre pace si binecuvîntare; Dumnezeu este si va ramîne credincios cuvantului pe care L-a rostit. Pentru a întelege si mai bine statornicia lui Dumnezeu fata de propriul Sau cuvant luati de exemplu cazul împaratului Ioiachim, cu care începe robia babiloniana. Cu multi ani înainte Ezechia, împaratul lui Iuda, cu ocazia unei vizite la Ierusalim a unei delegatii din partea împaratului Babilonului, furat de un spirit de mandrie, a luat acea delegatie si a plimbat-o prin camarile templului pentru a le arata tezaurul templului, tezaurul tarii, vasele pretioase, argintul si aurul, mirodeniile si untdelemnul cel scump, cît si arsenalul sau. Toate aceasta afisare de bogatie si de putere din partea lui Ezechia avea drept tinta sa impresioneze pe împaratul Babilonului si sa-l determine a vedea în Ezechia un partener de isprava cu care sa semneze un tratat de prietenie. Poate ca acea demonstratie a reusit în ochii împaratului Babilonului, dar nu si în ochii lui Dumnezeu. De aceea, ascultati care a fost solia imediata a Domnului, catre Ezechia, transmisa prin Isaia imediat dupa ce delegatia babiloniana a plecat: „Iata ca vor veni vremuri cand vor duce în Babilon tot ce este în casa ta si ce-au strans parintii tai pana în ziua de azi; si vor lua din fiii tai si-i vor face fameni slujitori în casa împaratului Babilonului” (2 Împarati 20,17.18). De la data cand proorocul Isaia a rostit cuvantul Domnului si pîna la data cand s-au împlinit acele preziceri, au trecut peste 100 de ani. Desi acea împlinire a fost amanata timp de un veac, notati va rog ca Dumnezeu nu a uitat nimic din ceea ce a rostit prin trimisul Sau. Cuvantul lui Dumnezeu s-a împlinit întocmai.
Sa citim în continuare raportul lui Daniel, la capitolul 1 versetele 2 si 3: „Domnul a dat în mainile lui pe Ioiachim, împaratul lui Iuda, si o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnetar a dus vasele în tara Sinear, în casa dumnezeului sau, le-a pus în casa visteriei dumnezeului sau. Împaratul a dat porunca lui Aspenaz, capetenia famenilor sai dregatori, sa-i aduca vreo cativa din copiii lui Israel de neam împaratesc si de vita boiereasca „. Iata cum cele spuse de Dumnezeu candva lui Ezechia si-au gasit împlinirea în acea zi. Printre captivii de rang înalt care au fost adusi la curtea împaratului Babilonului 4 nume apar deosebit de proeminente: Daniel, Anania, Misael si Azaria. Desi Dumnezeu a iertat acel acces de mandrie si fala lumeasca a lui Ezechia, totusi Ezechia a trebuit sa plateasca pretul faptei sale. Dumnezeu a amanat judecata lui Ezechia timp de 100 de ani si într-o zi acea judecata a devenit reala, simtita, vazuta. Printre cei ce aveau acum sa sufere pentru pacatul lui Ezechia se afla si Daniel. Semnificativ nume, Daniel – Dumnezeu va judeca.  Si iata ca numele lui Daniel se întalneste într-o zi cu actiunea lui Dumnezeu. De la vremea lui Ezechia si Daniel, ce-i drept au trecut mai bine de 2000 de ani, însa acea veche lectie, iubite cititor, nu s-a învechit atat de mult asa încat sa nu o luam în seama. Dumnezeu va judeca din nou lumea noastra pentru pacatele ei. Desi noi n-am avut nici o parte de vina la pacatele parintilor nostri si înaintasilor nostri, noi suntem totusi niste pacatosi înaintea cerului prin propriul nostru fel gresit, pacatos de vietuire si umblare cu Dumnezeu. Ca si pe vremuri, Dumnezeu ne-a avertizat prin glasul trimisilor Sai mereu si mereu sa ne întoarcem de la caile noastre si sa traim o viata sfanta si placuta înaintea Sa. Da, Dumnezeu va judeca din nou acest pamant, pe toti locuitorii lui dupa faptele pe care fiecare le-a savarsit. Dar pana în acea zi, tu si eu putem gasi la Dumnezeu iertare si îndurare asa cum a gasit si Ezechia. El este un Dumnezeu al îndurarii, nu numai al judecatii. Dumnezeu nu numai ca a iertat pacatele lui Daniel si ale prietenilor sai ci i-a înaltat mai presus de toti ceilalti captivi din Babilon. Astazi, Dumnezeu în Fiul Sau Iisus Christos, care a murit, a fost îngropat si a înviat din morti, ne ofera tuturor îndurare, iertare, mantuire si biruinta asupra trecutului nostru si al parintilor nostri daca, asemenea lui Daniel, vom alerga la El, vom crede fagaduintele Sale si vom lua în seama cuvantul Sau.
Stimate cititor, încrede-te în Iisus chiar azi si te asigur ca nu ai de ce sa te temi de mania lui Dumnezeu în acea zi. De aceea, întoarceti-va la El chiar azi si nu veti avea de ce sa fugiti de fata lui Dumnezeu în ziua judecatii finale. Însusi Iisus a rostit pentru fiecare din noi o minunata fagaduinta care sa ne fie ca un scut în acea zi înfricosatoare. Ea suna astfel:
„Adevarat, adevarat îti spun, ca cine aude cuvintele Mele si crede în Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu mai vine la judecata, ci a trecut de la moarte la viata „. |
O, fie ca si rugaciunea noastra în aceste clipe sa fie urmatoarea: Doamne Iisus, primesc cuvintele Tale si ma apropii de Tine. Iarta si curateste viata mea de orice pacat si pregateste-ma astfel pentru ziua întalnirii cu Tine. Fii Tu stapan peste viata mea, ajuta-ma sa merg pe calea Ta si da-mi si azi si în ziua aceea mareata bucuria mantuirii Tale. Si-ti multumesc în numele dragostei Tale si al jertfei Tale. Amin!
|
|