O viziune a istoriei lumii

      Iata-ne ajunsi la un moment foarte important în studiile noastre din cartea lui Daniel. Vom trece acum de la partea istorica a continutului cartii la partea a doua, care prin excelenta este profetica. Prima parte consta, asa cupa cum deja ati remarcat, dintr-o succesiune de tablouri istorice care stau in directa legatura cu viata personala a profetului Daniel si a unor persoane importante cu care el a avut de a face: prieteni, împarati si înalti slujitori împaratesti. In ce priveste partea a doua, ea este un fel de antologie profetica a viziunilor pe care Daniel le-a primit în diferite ocazii din partea cerului pe parcursul vietii sale, la care inspiratia divina a adaugat uneori si cateva explicatii cu caracter de interpretare a acelor viziuni. Desigur ca în cea de a doua parte nu putem spune ca elementele de istorie personala ar lipsi cu desavarsire, însa prezenta lor este explicata mai degraba de dorinta lui Daniel de a ne da anumite informatii privind timpul si împrejurarile în care el a primit viziunile respective.
       Suntem deci cu studiile noastre la capitolul 7. In ce priveste timpul în care au loc cele scrise în acest capitol, asa cum ni se spune în mod direct în versetul 1 apartine primului an al domniei împaratului Belsatar. Prin aceasta domnie a ultimului împarat babilonian urma sa se încheie cea mai grea perioada plina de tot felul de necazuri, umilinte si suferinte ale poporului ales al lui Dumnezeu ajuns în captivitatea Babilonului. In timpul unui somn de noapte, atunci cand mintea omului este cu totul absenta fata de lucrurile care se întampla în afara lui, Daniel primeste din partea lui Dumnezeu un vis impresionant. Daca ne luam timp sa citim cu atentie relatarea acestui vis, asa cum apare în capitolul 7, descoperim ca de fapt visul este alcatuit dintr-o succesiune de 5 scene, sau tablouri profetice care au loc cand pe pamant, cand în cer. Acele scene au retinut si au tulburat atat de mult gandurile lui Daniel încat, asa cum el însusi declara în ultimul verset din capitolul 7, „mi s-a schimbat culoarea fetei”.
      Sa ne lua timp acum sa privim asupra primului tablou profetic. în el vedem o mare biciuita de vant din toate directiile, framantandu-si adancurile, o mare cu valuri amenintatoare care se napustesc unele peste altele cu zgomot, cu furie. Sa privim împreuna cu Daniel. Iata cum deodata, din valurile furioase ale marii, ies la suprafata rand pe rand patru fiare neobisnuite. Prima seamana cu un leu, dar lucru ciudat, acel leu avea aripi de vultur. A doua era un urs care s-a asezat într-o rana avand în gura trei coaste. Dupa aceasta fiara a urmat a treia, un leopard neobisnuit care avea patru aripi si patru capete. Dupa aceea a fost vazuta iesind din mare a patra fiara, care avea, asa cum înfatiseaza profetul, o înfatisare nespus de grozav de înspaimantatoare si de puternica. Ea avea niste dinti mari de fier; manca sfarama si calca în picioare ce mai ramanea. Aceasta ultima fiara era cu totul deosebita de toate fiarele de mai înainte si avea zece coarne. La un moment dat din mijlocul lor a iesit un corn mic, despre care se spune ca avea ochi ca de om si o gura care vorbea cu trufie. Si a fost vazut cum dinaintea acestui corn au fost smulse trei dintre cele dintai coarne.
      Luati-va va rog timp, stimati cititori, si cititi cu atentie descrierea acestor fiare profetice. Ce imaginatie omeneasca ar fi putut concepe un tablou mai viu, mai real, mai potrivit cu cele ce aveau sa fie cele 4 mari puteri mondiale care rand pe rand, ridicandu-se din valurile înspumate ale lumii, ale popoarelor, urmau sa stapaneasca arena istoriei din zilele lui Daniel si pana astazi. Ce mana putea zugravi mai sugestiv, mai impresionant, caracteristicile fiecarei împaratii mondiale? Desigur ca si noi, ca si înteleptii si vrajitorii Egiptului antic, gasindu-ne în fata unei minuni divine, în fata unei descoperiri totale a puterii si întelepciunii lui Dumnezeu, asa cum este aceasta viziune primita de Daniel, nu vom putea sa ne abtinem sa nu exclamam: „Aici este cu adevarat degetul lui Dumnezeu”. Ceea ce întareste si mai mult caracterul divin al acestei descoperiri este faptul ca Dumnezeu nu numai ca a facut cunoscut lui Daniel cu mult înainte traseul istoriei, încat el a luat toate masurile necesare ca sa fereasca aceasta profetie de orice speculatii si erori de interpretare. Tocmai de aceea la versetele 16.17 si 23 Daniel primeste în mod expres interpretarea cerului la vedenia sa prin cuvintele: „Aceste patru fiare mari, sunt patru împarati, care se vor ridica pe pamant”. Referindu-se la cea de a patra fiara, glasul ceresc îi da lui Daniel urmatoarea explicatie: „Fiara a patra este o a patra împaratie care va fi pe pamant”. Ecuatia este deci clara: acolo unde este un împarat, trebuie sa existe neaparat si o împaratie. Deci în aceasta viziune este vorba în realitate de 4 mari împaratii mondiale care aveau sa iasa din marea cea mare a framantarilor sociale si politice si a vanturilor razboaielor care urmau sa bantuie asupra lumii. In privinta acestor patru fiare vazute de Daniel în viziune este necesar sa subliniez faptul ca numai cu extrem de rare exceptii toti comentatorii profetici din toate generatiile au vazut în ele un fel de reprezentare si mai vie si mai reala a celor patru împaratii mondiale vazute de Nebucadnetar în vis sub forma unui chip omenesc reprezentat prin cele patru metale diferite: aur, argint, arama si fier. Capul de aur al chipului din visul lui Nebucadnetar reprezentand împaratia Babilonului, apare aici în capitolul 7 reprezentat printr-o fiara care se aseamana cu un leu ce avea patru aripi. Trebuie sa va spun ca reprezentarea împaratiilor prin chipuri de animale era un obicei împamantenit în antichitate. Aceste simboluri de animale erau aplicate pe steaguri, pe arme, monumente, monede sau sigilii imperiale. De pilda imaginea leului era corespunzatoare pentru Babilon. Combinatia de leu cu aripi de vultur era în mod frecvent întalnita în lucrarile edilitare si de arta ale Babilonului, prima din cele patru împaratii. Leul, ca împarat al fiarelor campului, iar vulturul, ca împarat al pasarilor. Leul fiind vestit prin puterea lui, iar vulturul prin taria, rezistenta, curajul si întinderea zborului sau, acestea reprezentau cum nu se putea mai bine imperiul Babilonian ajuns pe culmile gloriei lui. Puterea acestui imperiu a fost resimtita nu numai în lumea Mesopotamiei, ci mai mult, de la Marea Mediterana pana la Golful Persic si din Asia Mica pana în Egipt. In desfasurarea vedeniei profetul Daniel vede cum leului i s-au smuls la un moment dat aripile, astfel ca leul nu mai era în stare sa zboare ca un vultur care se arunca asupra prazii. Fara îndoiala ca acest detaliu profetic se refera la timpul cand în evolutia acestei împaratii Babilonul avea sa-si piarda însemnatatea si rolul sau, gloria si puterea ei. La un moment dat leul este vazut stand drept în picioare ca un om si ca i s-a dat o inima de om. Aceasta precizare indica asupra faptului ca leul babilonian în trecerea vremii avea sa-si piarda puterea lui de leu fiind readus la puterea obisnuita a unui om obisnuit. De pilda regele Richard al Angliei a fost supranumit Richard inima de leu, deoarece în seama acestui rege se punea mult curaj si o îndrazneala nemaiîntalnita. O inima de om adesea este zugravita spre a zugravi o stare de lasitate, timiditate, slabiciune, caracteristici atat de bine potrivite Babilonului de mai tarziu, depravat si slabit de luxul, violenta si mandria lui necugetata.
       Argintul din chipul visat de Nebucadnetar este aici în viziunea lui Daniel reprezentat prin viziunea unui urs. Amandoua reprezentarile vorbesc despre aceeasi împaratie – Medo-Persia. Dupa cum argintul este inferior aurului, tot asa, în multe privinte ursul este inferior leului. Totusi, ursul acesta din profetie este si el crud, rapace, caracteristici pe care profetul Isaia în capitolul 13 din cartea sa  le-a asezat în dreptul mezilor. Ati remarcat faptul ca ursul a fost vazut sezand pe o rana? Talcuitorii profetiei au vazut în aceasta o indicatie clara ca aceasta împaratie, desi alcatuita din doua mari segmente, mezii si persii, numai unul din segmente avea sa fie mai important în istorie. Ceea ce s-a si întamplat. Persii s-au impus ca putere dominanta în regatul medo-persan chiar înainte ca Medo-Persia sa fi cucerit Babilonul. Cele trei coaste din gura ursului sunt considerate de cei mai multi interpreti ai profetiei ca fiind o aluzie la cele trei mari regate pe care ursul medo-persan le-a devorat si anume: regatul Egiptului, al Libiei si Babilonului. Regatul Medo-Persan avea sa dureze 203 ani de la anul 539 pana la ani 336 Î.Hr.
       A treia fiara care a fost vazuta iesind din mare, era asemenea unui pardos. Acest regat este totuna prin regatul simbolizat prin arama din visul împaratului Nebucadnetar. Leopardul este un animal feroce si carnivor, recunoscut prin agerimea si repeziciunea miscarilor lui. Adaugati va rog la aceste caracteristici înca alte doua: suplete si siretenie, si vedeti avea astfel imaginea completa a împaratiei Greciei. Cred ca întelegeti ca aici nu este vorba de Grecia zilelor