490 de ani de har

      Sa luam din nou loc în fata marelui ecran al profetiei lui Daniel si sa privim mai departe desfasurarea celei de a treia viziuni a cartii sale. Dupa cum stiti, prima viziune a fost primita de împarattul Nebucadnetar într-un vis. Ea era o descoperire în care în termeni si valori pe întelesul acelui monarh pagîn, Dumnezeu i-a prezentat în avans istoria marilor imperii mondiale – Babilonia, Medo-Persia, Grecia si Roma. Primul imperiu mondial – Babilonia -se apropia cu pasi grabnici de apusul lui dramatic, asa cum ne este descris în capitolul 5. Belsatar, ultimul monarh al acestui imperiu, ni se spune în acest capitol, se afla într-un mare banchet în palatul sau împreuna cu mai marii tarii, cu sotiile si concubinele lor. Si deodata, pe peretele din fata tuturor a aparut o mîna ca de om, care a început sa scrie cîteva cuvinte: Numarat, numarat, cîntarit si împartit. Asa cum Nebucadnetar nu a putut descifra visul lui, tot asa nici Belsatar nu a putut descifra corect întelesul acelor cuvinte ce ramasesera scrise pe perete ca o sentinta divina. Din nou intra în scena Daniel, profetul Domnului, care este luminat de sus ca sa ofere adevarata interpretare. Numarat înseamna ca Dumnezeu ti-a numarat zilele domniei si i-a pus capat. Cîntarit înseamna ca ai fost cîntarit în cumpana si ai fost gasit usor. Impartit, înseamna ca împaratia ta va fi împartita si data mezilor si persilor. Intrebarea care se pune este: De unde a stiut Daniel cu certitudine ca împaratia Babilonului urma sa cada în mîna mezilor si persilor? Veti spune desigur ca el stia prin descoperire divina. Dar cînd, si cu ce ocazie i-a descoperit Domnul care va fi soarta Babilonului? Recititi va rog capitolul 7 si 8 din cartea lui Daniel si veti afla raspunsul. In primul an al domniei lui Belsatar, Domnul a descoperit profetului Sau Daniel într-o viziune, la fel ca si lui Nebucadnetar, istoria lumii, istoria marilor imperii mondiale. Doi ani mai tîrziu, Dumnezeu îi reîmprospateaza lui Daniel prima viziune si îi da lui Daniel o alta viziune despre aceleasi imperii, dar la care adauga noi amanunte, noi detalii de interes major pentru poporul lui Dumnezeu de atunci. Din a doua viziune descrisa în capitolul 8, în care apare un berbece si un tap în confruntare, în lupta disperata pe viata si pe moarte, Daniel trage o concluzie dreapta pe care o va tine minte si pe care cîtiva ani mai tîrziu i-o va prezenta cu o certitudine divina împaratului Belsatar: împaratia ta va fi împartita si data mezilor si persilor. Insusi Daniel, cînd a vazut acel berbece puternic si acel tap furios se gîndea nedumerit ce însemnatate ar putea sa aiba aceste doua animale. Dumnezeu care i-a dat aceasta viziune era interesat ca sa-i dea profetului Sau si interpretarea, adica întelesul acelei viziuni. De aceea Dumnezeu a trimis la slujitorul Sau de pe pamînt un slujitor din cer, îngerul Gabriel. Si iata ce-i spune Gabriel:
      „Fii cu luare aminte fiul omului, caci vedenia priveste vremea sfîrsitului. Berbecele pe care l-ai vazut cu cele doua coarne sînt împaratii mezilor si persilor. Tapul însa, este împaratia Greciei”.
      Cînd îngerul Gabriel a prezentat aceasta explicatie, Daniel si-a dat seama imediat ca de vreme ce Babilonia nu mai este amintita
nicidecum, asa cum se întîmplase în viziunea descrisa în capitolul 7, atunci, pentru el a fost lucru sigur ca împaratia Babilonului urma sa fie împartita si data mezilor si persilor. Dar, cum spuneam si în prezentarile trecute, cele doua viziuni primite de Daniel asa cum sînt ele descrise în capitolele 7 si 8, nu sînt niste viziuni care privesc pur si simplu enuntarea ordinei în care marile imperii mondiale vor intra si vor iesi de pe scena lumii dupa ce fiecare îsi va fi jucat rolul. Aceste viziunij nu sînt niste solii adresate unor monarhi pamîntesti, nu sînt lucruri care sa priveasca atît de mult pe cei din lume, ci pe cei din poporul lui Dumnezeu de atunci si de azi.
       In amîndoua viziunile, prin imaginea unor animale salbatice sau domestice, care au un numar semnificativ de coarne, sînt prezentate un numar de patru sau doua imperii si oricare ar fi succesiunea acestor imperii toate sfîrsesc prin a fi date la o parte de un corn mic, un corn mic în continua expansiune, un corn mic cu ochi de om, un corn mic cu gura si care adresa vorbe de hula împotriva lui Dumnezeu, un corn mic care este hotarît sa persecute pîna la exterminare pe copiii lui Dumnezeu si sa schimbe legea divina. Dupa împaratia Greciei, fie ca a urmat o fiara nespus de fioroasa cu zece coarne, din care a iesit cornul cel mic, fie ca acel corn mic s-a ridicat din cele patru diviziuni ale împaratiei Greciei, oricum, acel corn mic în manifestarile lui si în expansiunea lui nespus de mare nu poate fi altceva decît Imperiul Roman în cele doua faze ale lui, faza pagîna si faza crestina, faza imperiala si apoi faza papala. Cele doua faze însa formeaza un întreg. Roma pagîna a fost aceea care a condamnat la moarte si a crucificat pe Iisus Christos. Roma pagîna a fost aceea care a ars templul din Ierusalim si l-a facut una cu pamîntul împrastiind astfel pe evrei pe toata fata pamîntului. Roma papala a fost aceea care avea sa dea la o parte pe Iisus ca fiind Singurul Mijlocitor între Dumnezeu si om si sa aseze în locul Lui pe preotii bisericii. Roma papala a fost aceea care urma sa pretinda ca ea repeta zilnic jertfa Fiului lui Dumnezeu cu ocazia serviciilor ei religioase. Ca orice iudeu credincios si devotat, Daniel era foarte preocupat de templul lui Dumnezeu si de slujbele însemnate care se tineau în acel templu. In timp ce el urmarea cu privirea toate faptele cornului cel mic care aveau sa fie savîrsite împotriva Capeteniei cerului, împotriva jertfei necurmate si împotriva locasului Sau cel sfînt, Daniel prinde un dialog între doua fiinte ceresti. La un moment dat una întreaba pe cealalta: „In cîta vreme se va împlini vedenia despre desfiintarea jertfei necurmate si despre urîciunea pustiirii? Pîna cînd va fi calcat în picioare sfîntul locas si ostirea?” Poate ca la acest pasaj s-a referit apostolul Petru cînd a scris în prima sa epistola despre proorocii din vechime a caror preocupare de capetenie era sa descopere timpul si împrejurarile în care avea sa vie Mesia. Tot acolo el mai spune ca în soliile lor profetice ei întîmpinau taine de viitor pe care chiar îngerii doreau sa le priveasca cu ochii lor si sa le patrunda semnificatia, taine legate de Capetenia ostirii lor, de Iisus, Mesia, iubitul lor Comandant. La întrebarea îngerului „în cîta vreme se va împlini vedenia”, celalalt înger evident mai informat decît primul, raspunde: „Pîna vor trece 2300 de seri si dimineti, apoi sfîntul locas va fi curatit”. In limba ebraica „a fi curatit”, atunci cînd este asezat în contextul templului si al serviciilor ce se savîrseau acolo, însemna „a fi neprihanit, îndreptatit”, cînd se referea la o persoana. Dar cînd expresia „a fi curatit” se referea la scopul pentru care a fost înaltat, însemna ca acel scop era împlinit, era încheiat pe deplin. Intrebarea cît si raspunsul care apartin scurtului dialog dintre cele doua fiinte ceresti au pus în mare cumpana pe Daniel. El nu mai întelegea despre ce este vorba. Preocuparea lui de seama, mai ales acum cînd cei 70 de ani ai robiei se apropiau de încheierea lor era sa afle timpul cînd se va arata Messia, sa afle timpul cînd templul va fi restabilit si cînd natiunea sa îsi va fi ispasit astfel faradelegile si îsi va relua misiunea sa în lume. Putea oare el sa ia acest raspuns cu cele 2300 de seri si dimineti si sa-l aplice ca o dezlegare la preocuparea lui, la nadejdea lui si a natiunii sale? La versetul 15 din capitolul 8, el marturiseste: „Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta si cautam s-o pricep, iata ca înaintea mea statea cineva care avea înfatisarea unui om. Era chiar îngerul Gabriel. Acest înger de seama îi spune: „Fii cu luare aminte, fiul omului, caci vedenia priveste vremea sfîrsitului”. O, tocmai vremea sfîrsitului. Si el, care ar fi dorit sa vada cu ochii lui pe Messia. Indurerat peste masura, Daniel avea sa spuna mai tîrziu ca la auzul cuvintelor îngerului Gabriel a cazut la pamînt lesinat. Dar îngerul s-a atins de el si l-a asezat iarasi în picioare. Dupa aceea a început sa-i tîlcuiasca mai întîi viziunea cu berbecele si tapul si acel corn mic despre care a aflat ca va savîrsi atîtea fapte pline de grozavie. Cînd îngerul a ajuns la punctul sa-i dea lui Daniel si tîlcuirea celor 2300 de seri si dimineti, el îi spune doar atît: „Iar vedenia cu serile si diminetile de care a fost vorba, este adevarata. Tu pecetluieste vedenia aceasta caci este cu privire la niste vremi îndepartate. Din nou Daniel întelege ca vedenia aceea nu este pentru vremea lui ci pentru o vreme mult mai îndepartata si din nou materialul omenesc nu mai poate suporta durerea, nadejdea neîmplinita. Asemenea lui Moise caruia i s-a refuzat intrarea în tara fagaduita, cu toate ca s-a rugat atîta de Domnul sa-i dea voie, ci i s-a îngaduit numai s-o priveasca de departe, la fel si Daniel traia acum aceeasi durere de a privi la împlinirea vedeniei sale numai de departe. Sa speri, sa doresti, sa te rogi si sa astepti ani si ani ca Domnul sa-ti faca parte de împlinirea fericitelor sale fagaduinte în timpul vietii si sa vezi ca trebuie sa treci la odihna cu visurile si rugaciunile tale înca neîmplinite. Cred ca nu poate fi nimic mai dureros. „Eu Daniel am stat lesinat si bolnav mai multe zile. Apoi m-am sculat si mi-am vazut de treburile împaratului. Eram uimit de vedenia aceasta si nimeni nu stia”. Din anul acela, al treilea al domniei lui Belsatar cînd Daniel a avut acea viziune si pîna în primul an al domniei lui Darius, au trecut cîtiva ani. Desi numarul lor nu este precizat, totusi ne putem da seama cum, pe masura ce anii treceau, în aceeasi