9:1 Ingerul al cincelea a sunat din trîmbita. si am vazut o stea care cazuse din cer pe pamînt. I s’a dat cheia fîntînii Adîncului,
2 si a deschis fîntîna Adîncului. Din fîntîna s’a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. si soarele si vazduhul s’au întunecat de fumul fîntînii.
3 Din fum au iesit niste lacuste pe pamînt. si li s’a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile pamîntului.
4 Li s’a zis sa nu vatame iarba pamîntului, nici vreo verdeata, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, cari n’aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.
5 Li s’a dat putere nu sa-i omoare, ci sa-i chinuiasca cinci luni; si chinul lor era cum e chinul scorpiei, cînd înteapa pe un om.
6 In acele zile, oamenii vor cauta moartea, si n’o vor gasi; vor dori sa moara, si moartea va fugi de ei.
7 Lacustele acelea semanau cu niste cai pregatiti de lupta. Pe capete aveau un fel de cununi, cari pareau de aur. Fetele lor semanau cu niste fete de oameni.
8 Aveau parul ca parul de femeie, si dintii lor erau ca dintii de lei.
9 Aveau niste platose ca niste platose de fer; si vuietul, pe care-l faceau aripile lor, era ca vuietul unor care trase de mult i cai, cari se arunca la lupta.
10 Aveau niste cozi ca de scorpii, cu bolduri. si în cozile lor statea puterea, pe care o aveau ca sa vatame pe oameni cinci luni.
11 Peste ele aveau ca împarat pe îngerul Adîncului, care pe evreieste se cheama Abadon iar pe greceste Apolion. |
|
12 Cea dintîi nenorocire a trecut. Iata ca mai vin înca doua nenorociri dupa ea.
13 Ingerul al saselea a sunat din trîmbita. si am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu,
14 si zicînd îngerului al saselea, care avea trîmbita: ,,Desleaga pe cei patru îngeri, cari sînt legati la rîul cel mare Eufrat!„
15 si cei patru îngeri, cari stateau gata pentru ceasul, ziua, luna si anul acela, au fost deslegati, ca sa omoare a treia parte din oameni.
16 Ostirea lor era în numar de douazeci de mii de ori zece mii de calare i; le-am auzit numarul.
17 si iata cum mi s’au aratat în vedenie caii si calaretii: aveau platose ca focul, iacintul si pucioasa. Capetele cailor erau ca niste capete de lei, si din gurile lor iesea foc, fum si pucioasa.
18 A treia parte din oameni au fost ucisi de aceste trei urgii: de focul, de fumul si de pucioasa, cari ieseau din gurile lor.
19 Caci puterea cailor statea în gurile si în cozile lor. Cozile lor erau ca niste serpi cu capete, si cu ele vatamau.
20 Ceilalti oameni, cari n’au fost ucisi de aceste urgii, nu s’au pocait de faptele mînilor lor, ca sa nu se închine dracilor si idolilor de aur, de argint, de arama, de piatra si de lemn, cari nu pot nici sa vada, nici sa auda, nici sa umble.
21 si nu s’au pocait de uciderile lor, nici de vrajitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtisagurile lor. |
|