6:1 Cînd a rupt Mielul cea dintîi din cele sapte peceti, m’am uitat, si am auzit pe una din cele patru fapturi vii zicînd cu un glas ca de tunet: ,,Vino si vezi!„ 2 M’am uitat, si iata ca s’a aratat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s’a dat o cununa, si a pornit biruitor, si ca sa biruiasca. 3 Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua faptura vie zicînd: ,,Vino si vezi.„ 4 si s’a aratat un alt cal, un cal ros. Cel ce sta pe el a primit puterea sa ia pacea depe pamînt, pentru ca oamenii sa se junghie unii pe altii, si i s’a dat o sabie mare. 5 Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia faptura vie zicînd: ,,Vino si vezi!„ M’am uitat, si iata ca s’a aratat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mîna o cumpana. 6 si în mijlocul celor patru fapturi vii, am auzit un glas care zicea: ,,O masura de grîu pentru un leu. Trei masuri de orz pentru un leu! Dar sa nu vatami untdelemnul si vinul!„ 7 Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul fapturii a patra zicînd: ,,Vino si vezi!„ 8 M’am uitat, si iata ca s’a aratat un cal galbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, si împreuna cu el venea dupa el Locuinta mortilor. Li s’a dat putere peste a patra parte a pamîntului, ca sa ucida cu sabia, cu foamete, cu molima si cu fiarele pamîntului. 9 Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am vazut supt altar sufletele celor ce fusesera junghiati din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, si din pricina marturisirii, pe care o tinusera. |
|
10 Ei strigau cu glas tare, si ziceau: ,,Pîna cînd, Stapîne, Tu, care esti sfînt si adevarat, zabovesti sa judeci si sa razbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pamîntului?„ 11 Fiecaruia din ei i s’a dat o haina alba, si li s’a spus sa se mai odihneasca putina vreme, pîna se va împlini numarul tovarasilor lor de slujba si al fratilor lor, cari aveau sa fie omorîti ca si ei. 12 Cînd a rupt Mielul pecetea a sasea, m’am uitat, si iata ca s’a facut un mare cutremur de pamînt. Soarele s’a facut negru ca un sac de par, luna s’a facut toata ca sîngele, 13 si stelele au cazut din cer pe pamînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic. 14 Cerul s’a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. si toti muntii si toate ostroavele s’au mutat din locurile lor. 15 Imparatii pamîntului, domnitorii, capitanii ostilor, cei bogati si cei puternici, toti robii si toti oamenii slobozi s’au ascuns în pesteri si în stîncile muntilor. 16 si ziceau muntilor si stîncilor: ,,Cadeti peste noi, si ascundeti-ne de Fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mînia Mielului; 17 caci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, si cine poate sta în picioare?„
|
|