Incheierea lucrarii lui Isus Hristos in Sanctuar

      Suntem din nou împreuna, prin harul lui Dumnezeu, la studiu, la întîlnirea noastra cu dovezile monumentale ale îndurarii si calauzirii divine. Astazi as dori sa folosesc ocazia de a îndrepta o ultima privire asupra celei mai importante dintre toate profetiile Vechiului Testament. Ma refer la profetia din capitolul 8 versetele 13 si 14, care a format obiectul ultimelor noastre studii. Aceasta profetie ne prezinta cea mai lunga perioada de timp si cuvintele ei împletite cu cuvintele explicative din capitolul urmator, capitolul 9 cu versetele 24-27, putem spune ca formeaza cheia de bolta, nu numai a cartii lui Daniel ci a soliei Evangheliei. In principal aceasta scurta rostire profetica despre cele 2300 de seri si dimineti profetice sau 2300 de ani reali, care urmau sa se numere începînd de la data rezidirii Ierusalimului, avea drept scop sa anunte data cînd în Sanctuarul din ceruri, Domnul Christos trebuia sa înceapa lucrarea Sa speciala de ispasire, de curatire a poporului Sau. In timpul Vechiului Testament, dupa cum stiti, lucrarea ispasirii pacatelor celor ce cautau mîntuirea erar savîrsita în mod simbolic prin sîngele jertfelor care se aduceau la templu: fie sub forma jertfei necurmate de dimineata si seara, fie sub forma jertfei personale pe care omul o aducea pentru pacatul sau atunci cînd era în stare sa o aduca. Sîngele jertfelor era dus zi de zi de marele preot înlauntrul sanctuarului în prima încapere si era stropit în dreptul chivotului care se afla în cea de a doua despartitura, chivot care continea legea lui Dumnezeu, între prima si a doua încapere se afla o draperie despartitoare. Prin sîngele stropit al acelor jertfe pentru pacat, sanctuarul se încarca simbolic cu pacatele oamenilor. In cadrul serviciilor simbolice de la templu exista însa o zi, o singura zi pe an, cînd marele preot intra în cea de a doua despartitura a Sanctuarului pentru ca sa faca curatirea Sanctuarului de povara de vinovatie a pacatelor adunate în decurs de un an si depuse asupra Sanctuarului. Acea zi era ultima ocazie a oricarui credincios pentru a face o curatire deplina a vietii sale de orice pacat. Acea zi era pentru cer ziua cînd Dumnezeu intra la judecata cu poporul Sau. Acea zi era menita sa ilustreze ultima ocazie pe care cerul o mai oferea unui pacatos de a-si marturisi pacatele, de a arata regret si de a cauta izbavire, iertare, curatire si sfintire. Acea zi de ispasire, de felul cum era folosita, facea în final deosebirea dintre adevaratii credinciosi si cei doar cu numele si contura astfel în mod precis care era adevaratul popor al lui Dumnezeu. Despre acea zi speciala de ispasire vorbea profetia în Daniel 8,13.14: „Pîna vor trece 2300 de seri si dimineti, apoi sfîntul locas va fi curatit”. Dar este interesant de stiut un fapt: la data cînd proorocul Daniel scria aceasta profetie, templul din Ierusalim zacea în ruine si înca mai trebuia sa ramîna în aceasta stare pîna cînd un decret imperial de rezidire urma sa fie rostit; si nu numai rostit ci si pus în aplicare. Anul 457 înainte de Christos este anul acelui decret. Pornind acum de la acest an si numarînd 2300 de ani ajungem la anul 1844. Unii comentatori nu cred ca aceasta cifra de 2300 de seri si dimineti reprezinta un tot atîta numar de ani si iau aceasta cifra în sens literal. Dar, orice am numara începînd de la anul 457 Î.Hr., fie ca este vorba de 2300 de zile, fie 2300 de ani, la încheierea lor nu exista în picioare nici un templu care sa fie curatit asa cum anuntase profetia. In decursul a 2300 de zile, daca vreti sa socotim profetia în zile, templul era înca nerezidit. Daca în loc de zile vreti sa calculati profetia în ani, la anul 1844 cînd se sfîrseau cei 2300 de ani nu mai exista de mult nici un templu, caci este stiut din istorie ca la anul 70 D.Hr. templul din Ierusalim a fost darîmat o data cu cucerirea Ierusalimului de catre romani. Si asa cum însusi Domnul Christos profetizase, de la data aceea n-a mai ramas nici o piatra pe piatra care sa nu fie darîmata. De aici o singura concluzie dreapta putem trage: profetia celor 2300 de seri si dimineti reprezinta 2300 de ani, iar curatirea anuntata trebuia sa aiba loc în templul din cer si nu pe pamînt. Aceasta înseamna ca la anul 1844 Domnul Iisus Christos a intrat în cea de a doua faza a lucrarii Sale ispasitoare. El a intrat, asa cum ne spunea Epistola catre Evrei, într-un locas de închinare facut nu de mîna omeneasca. El a intrat o data pentru totdeauna în locul Prea Sfînt nu cu sînge de tapi sau de vitei ci cu însusi sîngele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica. Timp de sute de ani dupa înaltarea Sa la cer Domnul Iisus a slujit încontinuu ca Mijlocitor între om si Dumnezeu si în acelasi timp si .ca jertfa de ispasire. Timp de sute de ani necontenit orice pacatos care a cautat izbavire de pacat a putut gasi în Iisus o jertfa îndestulatoare împreuna cu iertare si curatire de pacat. Astfel, generatie dupa generatie credinciosii Vechiului si Noului Testament în foamea si setea lor dupa neprihanire au privit la Iisus ca fiind singura lor salvare. Fie ca ei au trait înainte de Golgota în timpul cînd se aduceau jertfe de animale, fie ca au trait dupa evenimentul Golgotei, toti acesti credinciosi si-au legat speranta lor de mîntuire de puterea ispasitoare si rascumparatoare a sîngelui Domnului Iisus. Insa în planul lui Dumnezeu fusese hotarît anul 1844. Data aceasta trebuia sa marcheze, cum am spus, momentul cînd Domnul Iisus trebuia sa intre în cea de a doua faza a lucrarii Sale ispasitoare, lucrarea de curatire a Sanctuarului ceresc si a poporului Sau. Cu aceasta lucrare se va încheia tot planul Sau de mîntuire. Pentru cei care au plecat la odihna, nu mai sînt în viata, lucrarea aceasta din Sanctuarul ceresc este limitata la citirea rapoartelor vietii lor si la judecarea cazului lor, al fiecaruia în parte, pentru a se stabili în ce masura acel credincios a apelat la sîngele ispatitor al lui Iisus; în ce masura s-a lepadat de pacat, s-a desprins de orice faradelege si a ales sa traiasca o viata neprihanita. Care a fost sfîrsitul vietii acelui om? Care a fost temelia credintei lui? A ales el sa primeasca pe Iisus Christos ca Mesia, ca Salvator al sau din pacat? A acceptat el sfintenia legii lui Dummnezeu si a ales el sa raspunda cerintelor acestei legi potrivit cu cea mai buna lumina pe care a avut-o? O data încheiata, viata lor pamînteasca, singurul lucru care mai ramînea de facut pentru ei era judecata. Cazurile lor au fost încheiate într-un fel pentru pamînt, prin moarte, dar nu si pentru cer. Cerul nu se multumea numai cu atît. Judecarea cazului fiecarui om credincios trebuie sa stabileasca nu numai masura credintei acelui om, nu numai natura purtarii sale, ci trebuia sa stabileasca si dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu a rînduit oamenilor sa moara o singura data, însa Biblia ne vorbeste despre o înviere a celor drepti si a celor nedrepti. De ce mai sînt înviati si cei nedrepti? Ca sa li se mai dea o sansa de mîntuire? Nu. Ci pentru ca sa-si primeasca rasplata finala a necredinciosiei lor, pentru a muri o data pentru totdeauna. Dar, de ce este nevoie de judecarea tuturor? Pentru ca nimeni sa nu mai poata pune la îndoiala dreptatea divina. Pentru ca orice gura sa fie astupata la judecata si toate fiintele din univers sa poata recunoaste cît de drepte sînt caile si hotarîrile lui Dumnezeu. Desi oamenilor le-a fost rînduit sa moara o singura data, unii vor muri totusi de doua ori. O data, pentru ca sînt urmasi ai lui Adam, împartasindu-ne de aceeasi fire pacatoasa, iar cei ce vor muri de a doua moarte vor muri nu pentru ca au mostenit o natura pacatoasa înclinata încontinuu spre pacat, ci pentru ca desi au avut în jertfa Domnului Iisus suficiente resurse de a fi izbaviti si curatiti de pacat, de a fi facuti neprihaniti si sfinti, ei au continuat sa alerge cu placere, cu tenacitate pe caile pacatului, respingînd chemarea lui Iisus la pocainta. Plata pacatului va fi în final moartea, moartea a doua. Prima moarte de care toti, mai devreme sau mai tîrziu, trebuie sa ne lovim, este ceva reversibil prin Golgota, prin credinta în Domnul Iisus si printr-o strînsa legatura cu El oricine poate trece de la moarte la viata. Daca un astfel de credincios a murit, asigurarea Domnului Iisus Christos este cum nu se poate mai clara. El spune în Ioan 6,39.40 astfel: „Si voia Celui ce M-a trimis este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-lînviez în ziua de apoi. Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede în El sa aiba viata vesnica si Eu îl voi învia în ziua de apoi”. Deci prima moarte nu ridica nici o problema lui Dumnezeu. El a promis sa învieze în ziua de apoi pe toti cei ce au ales pe Iisus si serviciile Sale ispasitoare si curatitoare ale Sanctuarului ceresc cît timp au fost în viata. Despre unii, ultima carte a Bibliei Apocalipsa, arata ca vor continua sa umble pe calea pacatului si a respingerii oricarei încercari a Domnului Iisus de a aduce la pocainta si curatire, încît în fata vointei lor neînduplecate Marele Preot va iesi în cele din urma din Sanctuar rostind aceleasi cuvinte solemne care au fost auzite cîndva la Golgota: „S-a sfîrsit” Cine este nedrept sa fie nedrept si mai departe, cine este întinat sa se întineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si mai departe fara prihana si cine este sfînt sa se sfinteasca si mai departe”. De la anul 1844 portile Sanctuarului ceresc sînt înca descchise pentru oricine. Nu exista pacat pe care Iisus sa nu-l poata curati prin jertfa Sa. Nu exista inima pe care El sa nu o mîngîie si s-o asigure cu iertarea Sa. Dar întrebarea este: Cît va mai sluji Domnul în favoarea noastra, pîna cînd? Deja am citit: Pîna cînd si ultimul pacatos a ales neprihanirea, sfintirea vietii. De ce oare a prelungit Dumnezeu atît de mult