14:1 Apoi m’am uitat, si iata ca Mielul statea pe muntele Sionului; si împreuna cu El stateau o suta patruzeci si patru de mii, cari aveau scris pe frunte Numele Sau si Numele Tatalui Sau.
2 si am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; si glasul, pe care l-am auzit, era ca al celorce cînta cu alauta, si cîntau din alautele lor.
3 Cîntau o cîntare noua înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru fapturi vii si înaintea batrînilor. si nimeni nu putea sa învete cîntarea, afara de cei o suta patruzeci si patru de mii, cari fusesera rascumparati de pe pamînt.
4 Ei nu s’au întinat cu femei, caci sînt verguri si urmeaza pe Miel oriunde merge El. Au fost rascumparati dintre oameni, ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu si pentru Miel.
5 si în gura lor nu s’a gasit minciuna, caci sînt fara vina înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
6 si am vazut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vecinica, pentruca s’o vesteasca locuitorilor pamîntului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si ori carui norod.
7 El zicea cu glas tare: ,,Temeti-va de Dumnezeu, si dati-I slava, caci a venit ceasul judeca ii Lui; si închinati-va Celui ce a facut cerul si pamîntul, marea si izvoarele apelor!„
8 Apoi a urmat un alt înger, al doilea, si a zis: ,,A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei!„
9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, si a zis cu glas tare: ,,Daca se închina cineva fiarei si icoanei ei, si primeste semnul ei pe frunte sau pe mîna,
10 va bea si el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; si va fi chinuit în foc si în pucioasa, înaintea sfintilor îngeri si înaintea Mielului. |
|
11 si fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. si nici ziua, nici noaptea n’au odihna cei ce se închina fiarei si icoanei ei, si oricine primeste semnul numelui ei!
12 Aici este rabdarea sfintilor, cari pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus.
13 si am auzit un glas din cer, care zicea: ,,Scrie: Ferice de acum încolo de mortii, cari mor în Domnul!„ -,,Da„, zice Duhul; ,,ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor îi urmeaza!„
14 Apoi m’am uitat, si iata un nor alb; si pe nor sedea cineva care semana cu un fiu al omului; pe cap avea o cununa de aur; iar în mîna, o secere ascutita.
15 si un alt înger a iesit din Templu, si striga cu glas tare Celuice sedea pe nor: ,,Pune secerea Ta si secera: pentruca a venit ceasul sa seceri, si secerisul pamîntului este copt.„
16 Atunci Celce sedea pe nor, si-a aruncat secerea pe pamînt. si pamîntul a fost secerat.
17 si din Templul, care este în cer, a iesit un alt înger, care avea si el un cosor ascutit.
18 si un alt înger, care avea stapînire asupra focului, a iesit din altar, si a strigat cu glas tare catre cel ce avea cosorul cel ascutit: ,,Pune cosorul tau cel ascutit, si culege strugurii viei pamîntului, caci strugurii ei sînt copti.„
19 si îngerul si-a aruncat cosorul pe pamînt, a cules via pamîntului, si a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu.
20 si teascul a fost calcat în picioare afara din cetate; si din teasc a iesit sînge, pîna la zabalele cailor, pe o întindere de o mie sase sute de stadii. |
|