Capitolul 12

12:1 In cer s’a aratat un semn mare: o femeie învaluita în soare, cu luna supt picioare, si cu o cununa de douasprezece stele pe cap.
2 Ea era însarcinata, ipa în durerile nasterii, si avea un mare chin ca sa nasca.
3 In cer s’a mai aratat un alt semn: iata, s’a vazut un mare balaur ros, cu sapte capete, zece coarne, si sapte cununi împaratesti pe capete.
4 Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului, si le arunca pe pamînt. Balaurul a statut înaintea femeii, care sta sa nasca, pentruca sa-i manînce copilul, cînd îl va naste.
5 Ea a nascut un fiu, un copil de parte barbateasca. El are sa cîrmuiasca toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost rapit la Dumnezeu si la scaunul Lui de domnie.
6 si femeia a fugit în pustie, într’un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute sase zeci de zile.
7 si în cer s’a facut un razboi. Mihail si îngerii lui s’au luptat cu balaurul. si balaurul cu îngerii lui s’au luptat si ei,
8 dar n’au putut birui; si locul lor nu li s’a mai gasit în cer.
9 si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care înseala întreaga lume, a fost aruncat pe pamînt; si împreuna cu el au fost aruncati si îngerii lui.

10 si am auzit în cer un glas tare, care zicea: ,,Acum a venit mîntuirea, puterea si împaratia Dumnezeului nostru, si stapînirea Christosului Lui; pentruca pîrîsul fratilor nostri, care zi si noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
11 Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului si prin cuvîntul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata chiar pînala moarte.
12 De aceea bucurati-va, ceruri, si voi cari locuiti în ceruri! Vai de voi, pamînt si mare! Caci diavolul s’a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindca stie ca are putina vreme.
13 Cînd s’a vazut balaurul aruncat pe pamînt, a început sa urmareasca pe femeia, care nascuse copilul de parte barbateasca.
14 si cele doua aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca sa zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hranita o vreme, vremi, si jumatatea unei vremei, departe de fata sarpelui.
15 Atunci sarpele a aruncat din gura apa, ca un rîu, dupa femeie, ca s’o ia rîul.
16 Dar pamîntul a dat ajutor femeii. Pamîntul si-a deschis gura, si a înghitit rîul, pe care-l aruncase balaurul din gura.
17 si balaurul, mîniat pe femeie, s’a dus sa faca razboi cu ramasita semin ei ei, cari pazesc poruncile lui Dumnezeu, si tin marturia lui Iisus Christos.