1 ,,Nebucadnetar, împaratul, catre toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, cari locuiesc pe tot pamîntul: Sa aveti multa pace!
2 Am gasit cu cale sa fac cunoscut semnele si minunile, pe cari le-a facut Dumnezeul cel Prea ‘nalt fata de mine.
3 Cît de mari sînt semnele Lui si cît de puternice sînt minunile Lui! Imparatia Lui este o împaratie vecinica, si stapînirea Lui dainuieste din neam în neam!
4 Eu, Nebucadnetar, traiam linistit în casa mea, si fericit în palatul meu.
5 Am visat un vis, care m’a înspaimîntat; gîndurile de cari eram urmarit în patul meu si vedeniile duhului meu ma umpleau de groaza.
6 Am poruncit atunci sa aduca înaintea mea pe toti înteleptii Babilonului, ca sa-mi tîlcuiasca visul.
7 Indata au venit vrajitorii, cititorii în stele, Haldeii si ghicitorii. Le-am spus visul, si nu mi l-au putut tîlcui.
8 La urma de tot, s’a înfatisat înaintea mea Daniel, numit Beltsatar, dupa numele dumnezeului meu, si care are în el duhul dumnezeilor celor sfinti. I-am spus visul, si am zis:
9 -,,Beltsatare, capetenia vrajitorilor, stiu ca ai în tine duhul dumnezeilor sfinti, si ca pentru tine nici o taina nu este grea; deci tîlcuieste-mi vedeniile, pe cari le-am avut în vis.
10 Iata vedeniile cari mi-au trecut prin cap, cînd eram în pat. Ma uitam, si iata ca în mijlocul pamîntului era un copac foarte înalt.
11 Copacul acesta s’a facut mare si puternic, vîrful lui se înalta pîna la ceruri, si se vedea dela marginile întregului pamînt.
12 Frunza lui era frumoasa, si avea roade multe; în el se gasea hrana pentru toti; fiarele cîmpului se adaposteau supt umbra lui, pasarile cerului îsi faceau cuibul în ramurile lui, si orice faptura vie se hranea din el.
13 In vedeniile cari-mi treceau prin cap, în patul meu, ma uitam, si iata ca s’a pogorît din ceruri un strajer sfînt.
14 El a strigat cu putere si a vorbit asa: ,,Taiati copacul, si rupeti ramurile; scuturati-i frunza si risipiti roadele; fugariti fiarele de supt el, si pasarile din ramurile lui!
15 Dar trunchiul cu radacinile lui, lasati-l în pamînt, si legati-l cu lanturi de fer si de arama, în iarba de pe cîmp, ca sa fie udat de roua cerului, si sa fie la un loc cu fiarele în iarba pamîntului.
16 Inima lui de om i se va preface într’o inima de fiara, si vor trece sapte vremuri peste el.
17 Hotarîrea aceasta a fost luata în sfatul strajerilor, si pusa la cale înaintea sfintilor, ca sa stie cei vii ca Cel Prea Inalt stapîneste peste împaratia oamenilor, ca o da cui îi place, si înalta pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!„
18 Iata visul pe care l-am visat, eu, împaratul Nebucadnetar. Tu, Beltsatar, tîlcuieste-l, fiindca toti înteleptii din împaratia mea nu pot sa mi-l tîlcuiasca; tu însa poti, caci ai în tine duhul dumnezeilor sfinti.„
19 Atunci Daniel, numit Beltsatar, a ramas uimit o clipa, si gîndurile lui îl tulburau. Imparatul a luat din nou cuvîntul, si a zis: ,,Beltsatare, sa nu te turbure visul si tîlcuirea!„. Si Beltsatar a raspuns: ,,Domnul meu, visul acesta sa fie pentru vrajmasii tai, si tîlcuirea lui pentru protivnicii tai!
20 Copacul pe care l-ai vazut, care se facuse atît de mare si puternic, încît i se înalta vîrful pîna la ceruri si se vedea dela toate capetele pamîntului;
21 copacul acesta, a carui frunza era asa de frumoasa si care avea roade atît de multe si în care era hrana pentru toti, supt care se adaposteau fiarele cîmpului, si în ramurile caruia îsi faceau- cuibul pasarile cerului, |
|
22 esti tu, împarate, care ai ajuns mare si puternic, a carui marime a crescut si s’a înaltat pîna la ceruri, si a carui stapînire se întinde pîna la marginile pamîntului.
23 Imparatul a vazut pe un strajer sfînt pogorîndu-se si zicînd: ,,Taiati copacul, si nimiciti-l; dar trunchiul cu radacinile lui lasati-l în pamînt, si lega i-l cu lanturi de fer si de arama, în iarba de pe cîmp, ca sa fie udat de roua cerului, si sa stea la un loc cu fiarele cîmpului, pîna vor trece sapte vremuri peste el„.
24 Iata tîlcuirea acestui fapt, împarate, iata hotarîrea Celui Prea Inalt, care se va împlini asupra domnului meu împaratul.
25 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele cîmpului, si îti vor da sa manînci iarba ca la boi; vei fi udat de roua cerului si sapte vremi vor trece peste tine, pîna vei cunoaste ca Cel Prea Inalt stapîneste peste împaratia oamenilor si o da cui vrea.
26 Porunca sa lase trunchiul cu radacinile copacului, înseamna ca împaratia ta îti va ramînea tie îndata ce vei recunoaste stapînirea Celui ce este în ceruri.
27 Deaceea, împarate, placa-ti sfatul meu! Pune capat pacatelor tale, si traieste în neprihanire, rupe-o cu nelegiuirile tale, si ai mila de cei nenorociti, si poate ca ti se va prelungi fericirea!
28 Toate aceste lucruri s’au împlinit asupra împaratului Nebucadnetar.
29 Dupa douasprezece luni, pe cînd se plimba pe acoperisul palatului împaratesc din Babilon,
30 împaratul a luat cuvîntul, si a zis: ,,Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de sedere împarateasca, prin puterea bogatiei mele si spre slava maretiei mele?„
31 Nu se sfîrsise înca vorba aceasta a împaratului, si un glas s’a pogorît din cer si a zis: ,,Afla, împarate Nebucadnetar, ca ti s’a luat împaratia!
32 Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, si vei locui la un loc cu fiarele cîmpului; îti vor da sa manînci iarba ca la boi, si vor trece peste tine sapte vremi, pîna vei recunoaste ca Cel Prea Inalt stapîneste peste împaratia oamenilor si ca o da cui vrea!„ –
33 Chiar în clipa aceea, s’a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadnetar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarba ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, pîna i-a crescut parul ca penele vulturului, si unghiile ca ghiarele pasarilor.„
34 Dupa trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadnetar, am ridicat ochii spre cer, si mi-a venit iaras mintea la loc. Am binecuvîntat pe Cel Prea Inalt, am laudat si slavit pe Cel ce traieste vecinic, Acela a carui stapînire este vecinica, si a carui împaratie dainuieste din neam în neam.
35 Toti locuitorii pamîntului sînt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor si cu locuitorii pamîntului, si nimeni nu poate sa stea împotriva mîniei Lui, nici sa-I zica:,, Ce faci?„
36 In vremea aceea, mi-a venit mintea înapoi; slava împaratiei mele, maretia si stralucirea mea mi s’au dat înapoi; sfetnicii si mai marii mei din nou m’au cautat; am fost pus iaras peste împaratia mea, si puterea mea a crescut.
37 Acum, eu, Nebucadnetar, laud, înalt si slavesc pe ‘mparatul cerurilor, caci toate lucrarile Lui sînt adevarate, toate caile Lui sînt drepte, si El poate sa smereasca pe ceice umbla cu mîndrie!„ |
|