1 Imparatul Belsatar a facut un mare ospat celor o mie de mai mari ai lui, si a baut vin înaintea lor.
2 Si în cheful vinului, a poruncit sa aduca vasele de aur si de argint, pe cari le luase tatal sau Nebucadnetar din Templul dela Ierusalim, ca sa bea cu ele împaratul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui.
3 Au adus îndata vasele de aur, cari fusesera luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, si au baut din ele împaratul si mai marii lui, nevestele si tiitoarele lui.
4 Au baut vin, si au laudat pe dumnezeii de aur, de argint, de arama si de fer, de lemn si de piatra.
5 In clipa aceea, s’au aratat degetele unei mîni de om, si au scris, în fata sfesnicului, pe tencuiala zidului palatului împaratesc. Imparatul a vazut aceasta bucata de mîna, care a scris.
6 Atunci împaratul a îngalbenit, si gîndurile atît l-au tulburat ca i s’au desfacut încheieturile soldurilor, si genunchii i s’au izbit unul de altul.
7 Imparatul a strigat în gura mare sa i se aduca cetitorii în stele, Haldeii si ghicitorii. Apoi împaratul a luat cuvîntul si a zis înteleptilor Babilonului: ,,Oricine va putea citi scrisoarea aceasta si mi-o va tîlcui, va fi îmbracat cu purpura, va purta un lantisor de aur la gît, si va avea locul al treilea în cîrmuirea împaratiei.„
8 Toti înteleptii împaratului au intrat, dar n’au putut nici sa citeasca scrisoarea si nici s’o tîlcuiasca împaratului.
9 Din pricina aceasta împaratul Belsatar s’a spaimîntat foarte tare, fata i s’a îngalbenit si mai marii lui au ramas încremeniti.
10 Imparateasa, la auzul cuvintelor împaratului si mai marilor lui, a intrat în odaia ospatului, a luat cuvîntul si a vorbit astfel: ,,Sa traiesti vecinic, împarate! Sa nu te turbure gîndurile tale, si sa nu ti se îngalbeneasca fata!
11 In împaratia ta este un om, care are în el duhul dumnezeilor celor sfinti; si pe vremea tatalui tau, s’au gasit la el lumini, pricepere si o întelepciune dumnezeiasca. De aceea împaratul Nebucadnetar, tatal tau, da, tatal tau, împarate, l-a pus mai mare peste vrajitori, cititori în stele, Haldei, ghicitori,
12 si anume, pentruca s’a gasit la el, la Daniel, numit de împarat Beltsatar, un duh înalt, stiinta si pricepere, putinta sa tîlcuiasca visele, sa lamureasca întrebarile grele, si sa deslege lucrurile încîlcite. Sa fie chemat dar Daniel, si el îti va da tîlcuirea!„
13 Atunci Daniel a fost adus înaintea împaratului. Imparatul a luat cuvîntul, si a zis lui Daniel: ,,Tu esti Daniel acela, unul din prinsii de razboi ai lui Iuda, pe cari i-a adus aici din Iuda, tatal meu împaratul?
14 Am aflat despre tine ca ai în tine duhul dumnezeilor, si ca la tine se gasesc lumini, pricepere, si o întelepciune nemaipomenita.
15 Au adus înaintea mea pe în elepti si pe cititorii în stele, ca sa citeasca scrierea aceasta si sa mi-o tîlcuiasca; dar n’au putut sa tîlcuiasca aceste cuvinte. |
|
16 Am aflat ca tu poti sa tîlcuiesti si sa deslegi întrebari grele; acum, daca vei putea sa citesti scrierea aceasta si sa mi-o tîlcuiesti, vei fi îmbracat cu purpura, vei purta un lantisor de aur la gît, si vei avea locul al treilea în cîrmuirea împaratiei!„
17 Daniel a raspuns îndata înaintea împaratului: ,,Tine-ti darurile, si da altuia rasplatirile tale! Totus voi citi împaratului scrierea, si i-o voi tîlcui.
18 Imparate, Dumnezeul cel Prea Inalt daduse tatalui tau Nebucadne ar: împaratie, marime, slava si stralucire;
19 si din pricina marimii pe care i-o daduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau si tremurau înaintea lui. Caci împaratul omora pe cine voia, si lasa cu viata pe cine voia; înalta pe cine voia, si scobora pe cine voia.
20 Dar cînd i s’a îngîmfat inima si i s’a împietrit duhul pîna la mîndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împaratesc si a fost despuiat de slava lui;
21 a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s’a facut ca a fiarelor, si a locuit la un loc cu magarii salbatici; i-au dat sa manînce iarba ca la boi, si trupul i-a fost udat cu roua cerului, pîna cînd a recunoscut ca Dumnezeul cel Prea Inalt stapîneste peste împaratia oamenilor si ca o da cui vrea.
22 Dar tu, Belsa ar, fiul lui, nu i-ai smerit inima, macarca ai stiut toate aceste lucruri.
23 Ci te-ai înaltat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, si a i baut vin cu ele, tu si mai marii tai, nevestele si iitoarele tale; ai laudat pe dumnezeii de argint, de aur, de arama, de fer, de lemn si de piatra, cari nici nu vad, nici n’aud, si nici nu pricep nimic, si n’ai slavit pe Dumnezeul în mîna caruia este suflarea ta si toate caile tale!
24 De aceea a trimes El acest cap de mîna, care a scris scrierea aceasta.
25 Iata însa scrierea care a fost scrisa: ,,Numarat, numarat, cîntarit, si împartit!„
26 Si iata tîlcuirea acestor cuvinte. Numarat, înseamna ca Dumnezeu ti-a numarat zilele domniei, si i-a pus capat.
27 Cîntarit, înseamna ca ai fost cîntarit în cumpana si ai fost gasit usor!
28 Impartit, înseamna ca împaratia ta va fi împartita, si data Mezilor si Persilor!„
29 Indata, Belsatar a dat porunca, si au îmbracat pe Daniel cu purpura, i-au pus un lantisor de aur la gît, si au dat de stire ca va avea locul al treilea în cîrmuirea împaratiei.
30 Dar chiar în noaptea aceea, Belsatar, împaratul Haldeilor, a fost omorît.
31 Si a pus mîna pe împaratie Dariu, Medul, care era în vîrsta de sasezeci si doi de ani. |
|