O imagine a lumii zilelor din urma

       Din nou am bucuria sa va spun „bun venit” la masa bogata a Evangheliei, la hrana pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru inima si mintea celor ce doresc sa patrunda si sa primeasca cuvintele Sale. Astazi ne gasim cu studiile noastre din cartea proorocului Daniel la capitolul 4. Dupa cum am vazut în capitolul 2 dupa viziunea marelui chip pe care împaratul Nebucadnetar l-a vazut într-un vis, a urmat capitolul 3 al carui continut la prima vedere parea sa fi avut prea putin de a face cu profetia. Intamplarea cu cei trei tineri evrei care, datorita credinciosiei si statorniciei lor de a asculta de legea lui Dumnezeu, au refuzat sa se închine chipului masiv de aur pe care l-a înaltat împaratul si sa-i aduca omagii în rand cu ceilalti demnitari ai imperiului, am descoperit ca este mai mult decat o pagina de istorie. Aceasta întamplare este un fel de pregustare cu caracter profetic a acelor descoperite de Duhul lui Dumnezeu în Apocalipsa 13. Asa, ca pe vremea Babilonului antic, care prin forta a supus popoare si le-a îngenunchiat în campia Dura în fata unui chip, al unui semn al autoritatii imperiale, cerand o închinare deplina sub amenintarea cu moartea, tot asa se vor întampla lucrurile si în ultima parte a istoriei lumii, ne spune capitolul 13 din Apocalipsa. Babilonul spiritual al ultimelor zile în care va trona fiara si proorocul mincinos vor face o icoana fiarei dintai si vor cere tuturor locuitorilor pamantului sub amenintarea pedepsei capitale, nimic altceva decat o închinare deplina atat de natura mintala cat si de natura fizica, practica. Cine va rezista presiunii? Cine va sta atunci neclintit de partea ascultarii de poruncile lui Dumnezeu? Cine vor fi aceia despre care Duhul lui Dumnezeu va spune cat de curand „Iata, aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus”. Acolo, în campia Dura, porunca divina care se punea în discutie si care se cerea sa fie calcata era porunca 2-a din cele 10, care interzice categoric nu numai confectionarea idolilor ci si închinarea la ei. Acum însa, în ultima mare confruntare si verificarea credinciosiei de la sfarsitul istoriei, chestiunea în discutie va fi nu porunca a 2-a ci a 4-a. Cea de a 4-a porunca din cele 10 este singura porunca prin care noi declaram ca Iisus Christos este Creatorul si Rascumparatorul nostru. Ea ne cere sa serbam Sabatul Domnului, adevarata zi de odihna, adevaratul semn al legaturii noastre cu Iisus. El a creat totul în sase zile iar în ziua a saptea S-a odihnit asezand asupra acestei zile binecuvantari speciale. Tot astfel la Golgota, Iisus a lucrat mantuirea noastra, recrearea noastra dupa chipul lui Dumnezeu si în ziua a saptea S-a odihnit, întarind si îmbogatind si mai mult importanta zilei Domnului în viata celor credinciosi. In ultimele zile ale istoriei, si aceasta cat de curand, fiecare va fi chemat sa aleaga între adevaratul Sabat al Domnului si Sabatul fals, între poruncile lui Dumnezeu si poruncile oamenilor, între adevarata închinare si acea închinare generata de teama sau de dorinta de a fi pe placul multimii.
        Cum spuneam, în capitolul 2 din Daniel, avem o schita profetica a istoriei, a puterilor imperiale care vor stapani arena lumii. Tot asa si în capitolul 3, avem o schita profetica a caracterului moral al acestor puteri. In capitolul 2 se subliniaza cum imperiu dupa imperiu se ridica si apune în faldurile istoriei, unul dupa altul pana cand toate în cele din urma vor fi spulberate de aratarea împaratiei lui Dumnezeu. Dar care avea sa fie caracterul si spiritul care va domina si va lucra în fiecare din acele imperii omenesti? Aceasta ne este aratat nu în capitolul 2 ci în capitolul 3 si anume: un spirit de înaltare de sine, un spirit de sfidare si de hula la adresa lui Dumnezeu, Singurul care merita închinarea si cinstirea noastra, cat si un spirit de ura si vrajmasie de moarte împotriva adevaratilor copii ai lui Dumnezeu care aleg sa asculte mai degraba de poruncile divine decat de poruncile împaratilor.
      Capitolele 3-6 ne prezinta patru întamplari cu caracter istoric si ele au fost asezate în mod intentionat între cele doua panorame profetice ale capitolelor 2 si 7 cu scopul de a scoate la iveala caracterul moral si spiritual al puterilor care vor stapani lumea, în capitolul 3 ne-a fost prezentat caracterul moral al religiei lumii, al religiei gloatei. Cui se vor închina gloatele si în ce fel? Aceasta va fi o religie în care omul si nu Dumnezeu va ocupa locul numarul 1. Istoria lumii, în lumina profetiei, merge evident spre totalitarism si nu spre democratie. Curand, potrivit cu profetia paralela din Apocalipsa 13, întreaga lume va fi condusa de o singura putere totalitara care va folosi religia cu scopul de a stapani si obtine supunere totala si neconditionata a întregii lumi. Dar, pentru Dumnezeu, asa cum ne-a descoperit capitolul 3, acele vremuri crancene pentru religie vor fi de fapt ocazia Sa de aur de a-Si dovedi puterea si statornicia dragostei Sale fata de toti aceia care aleg sa-L slujeasca cu adevarat stand de partea principiilor Sale. Iar pe de alta parte, aceleasi vremuri crancene vor face o cernere în randurile omenirii scotand în evidenta ca într-o vitrina a credintei, pe toti cei ce sunt cu toata inima de partea lui Iisus. In capitolul 1 si 2 observam cum întelepciunea lui Dumnezeu însoteste pe cei ce se aseaza de partea lui Dumnezeu în ascultare deplina de El. Atunci cand Daniel a descoperit si talcuit visul împaratului acea ocazie a fost o adevarata demonstratie a întelepciunii lui Dumnezeu. Acum, în capitolul 3, avem în plus o demonstratie a puterii lui Dumnezeu în ceasul de criza al copiilor Sai. Asa va fi si la vremea cand cortina va cadea peste ultimele scene ale istoriei lumii. In acele ceasuri finale, copiii lui Dumnezeu vor fi aruncati în cuptorul celor mai aspre încercari si suferinte din pricina credintei lor. Dar puterea divina va fi din nou la lucru în vederea salvarii lor. Ce minunata asigurare divina!
      Sa ne întoarcem acum privirea spre capitolul 4. Este oare acest capitol o simpla pagina de istorie? Este el o simpla dezvaluire extrasa din jurnalul intim al lui Nebucadnetar? Ati citit acest capitol? Nu v-ati întrebat: „Oare ce ne priveste pe noi cele scrise aici?” Cuvantul ne spune în capitolul 4, ca si cum însusi Nebucadnetar ar vorbi, cum acest împarat, ajuns în culmea carierei sale imperiale, în culmea bunastarii si gloriei, a primit din nou o descoperire divina prin intermediul unui vis. Dar, nu un vis de duzina peste care poti trece nepasator, ci un vis care i-a starnit tot felul de întrebari, care nu i-a mai dat pace si care, pe masura ce mintea lui staruia asupra lui îi umplea inima de groaza. Atunci împaratul porunci sa vina înaintea sa sfetnicii, înteleptii cei mai de seama ai imperiului. Dar, de îndata ce acesti vrajitori, cititori în stele si ghicitori au aflat visul si li s-a cerut apoi o talcuire grabnica, din nou neputinciosia lor a fost demascata. Ei n-au putut oferi împaratului nici o talcuire. La urma de tot s-a înfatisat înaintea împaratului si Daniel. Din nou Daniel, ultima scapare a împaratului. Din nou copilul lui Dumnezeu cu acea întelepciune, cu acea pace si forta de patrundere care i-au fost date de Dumnezeu, devine singurul refugiu la care alearga omul de societate, omul încarcat de bogatii, de faima si de toate satisfactiile vietii, dar, omul fara Dumnezeu si fara nici o ancora a vietii. Si împaratul începe sa-i depene visul zicand: „Ma uitam, si iata ca în mijlocul pamantului era un copac foarte înalt. Copacul acesta s-a facut mare si puternic; varful lui se înalta pana la ceruri si se vedea de la marginile întregului pamant. Frunza lui era frumoasa si avea roade multe. In el se gasea hrana pentru toti. Fiarele campului se adaposteau sub umbra lui, pasarile cerului îsi faceau cuibul în ramurile lui si orice faptura vie se hranea din el. In vedeniile care-mi treceau prin cap în patul meu, ma uitam si iata ca s-a coborat din ceruri un strajer sfant. El a strigat cu putere si a vorbit asa: „Taiati copacul si rupeti ramurile. Scuturati-i frunza si risipiti-i roadele. Fugariti fiarele de sub el si pasarile din ramurile lui. Dar trunchiul cu radacinile lui lasati-l în pamant si legati-l cu lanturi de fier si de arama în iarba de pe camp ca sa fie udat de roua cerului si sa fie la un loc cu fiarele în iarba pamantului. Inima lui de om i se va preface într-o inima de fiara si vor trece sapte vremuri peste el. Hotararea aceasta a fost luata în sfatul strajerilor si pusa la cale înaintea sfintilor ca sa stie cei vii ca Cel Prea înalt stapaneste peste împaratia oamenilor, ca o da cui îi place si înalta pe ea pe cel mai de jos dintre oameni”. Un vis cu un mesaj divin.