Este descris aici evenimentul culminant al revenirii vizibile a lui Iisus (comp. v.ll cu cap.6:14-17). Tema razboiului final a fost anuntata deja în cap. 16, dar aici este complet si clar desfasurata. Acest razboi final început de ultima generatie a rebelilor de pe pamânt este reluat de multimea tuturor rebelilor, sub conducerea lui Satan, dupa cei o mie de ani (20:8-9). Scena aceasta este o alta viziune asupra evenimentului vazut în cap. 14:14-20 si are ca model profetiile din Is.63:2.3, Hab 3:8, Ps 45:2-6, Ex 15:3.
Numele împaratului care vine ca un razboinic arata în ce rol si în ce caracter vine Christos a doua oara. Acesta este numele sub care Se prezinta El bisericii din timpul Sfârsitului (3:14). El este un martor-martir credincios si adevarat. Credincios fagaduintei Lui si, în opozitie cu Vrajmasul care s-a prezentat lumii ca Christos, El este „Cel adevarat”. Christosul adevarat vine din cer,in mod vizibil si lumea este surprinsa nu închinându-se Lui, ci în razboi cu El. Spre deosebire de Antichrist, de modul de a judeca si de a se lupta al puterilor pamântesti, Iisus judeca si se lupta dupa dreptate. Tocmai acest fair-play (fer-plei =joc cinstit) care pare sa dea mari avantaje inamicului (care îsi permite sa foloseasca o gama mult mai larga si mai variata de manevre) aduce victoria lui Iisus, care este o victorie a justitiei Cerului, nu a fortei.
Imaginea lui Iisus revenind are anumite asemanari cu cea din 6:2 si cu viziunea de fond din 1:14, 2:18. El este descris ca unul care vine sa-Si exercite autoritatea asupra neamurilor vrajmase. Cei ce n-au vrut sa fie pastoriti de El cu toiagul de lemn al Crucii, cu trestia-sceptru prin care sunt masurati închinatorii Sanctuarului ceresc (11:1-2), sunt acum pastoriti cu toiagul de fier al sabiei si judecatii. Numele Lui, desi scris ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, nu-l stie nimeni decât El singur, ca si biruitorii din Pergam (v. 12-13.16). Cuvântul prin care Dumnezeu a creat lumea, vine acum sa judece lumea. Atitudinea lumii fata de Cuvântul lui Dumnezeu, fata de Christos în felul si în masura în care le-a fost revelat de Providenta lui Dumnezeu, este ceea ce-i va judeca. Oamenii au iubit mai mult minciunile traditiei omenesti si soaptele spiritelor rele. Acum trebuie sa stea toti în fata Adevarului.
Ostirea cerului, îngerii care-l însotesc, sunt descrisi ca si Christos. Culoarea alba stralucitoare a hainelor si a vesmintelor subliniaza puritatea si justitia cereasca. In toata aceasta interventie „în forta”, nu este altceva decât cea mai dreapta dreptate. Cerul intervine în apararea onoarei lui Dumnezeu si a vietii sfintilor de pe pamânt care sunt tinuti ca ostatici de catre rebeli. Provocarea îngerului din v.17-18, care se adreseaza pasarilor rapitoare, împrumuta limbajul obisnuit în antichitate, ca în lupta dintre David si Goliat (1 Sam 18:46), ca în razboiul împotriva lui Gog (Ez 39:17-20). Inspiratia nu urmareste sa ne dea informatii asupra rolului pasarilor în ultimul conflict, ci vrea sa ne spuna ca aceia care au refuzat invitatia la ospatul nuntii Mielului vor participa, ca victime, la ospatul cel mare oferit de Dumnezeu corbilor….
Întreaga lume, este surprinsa aici într-un conflict deschis cu Cuvântul lui Dumnezeu. El apare, spre deosebire de albul imaculat al îngerilor, într-un vesmânt… patat. Si nu doar patat, sau stropit, ci muiat în sange. Daca în Is 63:2-3 este sângele edomitilor „calcati în teasc” de catre Yahwe, aici haina este saturata de sânge, înainte de a-i calca în teasc (v. 13.15). Acela care vine ca împarat este Cel rastignit. Spre deosebire de îngeri, El vine în aceasta purpura imperiala. Noi ne putem albi hainele spalându-le în acest sânge (7:13, 22:14), dar pentru El, propriul sânge este distinctia unica si vesnica. Ceea ce-i va îngrozi pe nenorocitii vrajmasi adunati împotriva Lui este mânia Mielului (6:16)
Lumea este condusa la lupta de catre împaratii pamântului, în frunte cu Fiara (Antichristul papal) si falsul profet (America Protestanta). Se reaminteste aici faptul ca impunerea cultului fiarei, al imaginii ei politico-religioase si al semnului ei duminical este o lupta împotriva lui Christos cel Rastignit, împotriva Cuvântului lui Dumnezeu care este ca o sabie cu doua taisuri. Acest Cuvânt este cel ce ne cerceteaza profunzimile fiintei, invitându-ne la odihna sabatica a lui Dumnezeu (Ev.4:9-12). Ostirile pamântului sunt surprinse pregatite pentru o batalie care nu este nicaieri descrisa în fapt. Nimeni nu mai schiteaza o încercare de rezistenta fata de invadatorii extraterestri. Pregatirea s-a facut, toata lumea s-a înarmat, dar când a venit inamicul nimeni n-a putut opune rezistenta.
|
|
Fiara si falsul profet sunt prinsi, în ciuda puterilor miraculoase pe care le manifestasera si care le dadusera curaj sa continue acest razboi împotriva Creatorului. Institutiile politico-religioase care au manipulat masele sunt acum prinse. Prinse asupra faptului, demascate, luate ca prizonieri. Fiind vorba de niste institutii si nu indivizi, nu trebuie sa credem ca în v.20 ar fi vorba de pedeapsa vesnica a membrilor care compun sau a celor care conduc aceste institutii, ci de institutiile în sine, care sunt nimicite pentru totdeauna la revenirea lui Iisus. Iazul de foc este moartea a doua. Aceasta este pedeapsa fiarei hotarâta la judecata divina, în „sfatul veghetorilor” (Dan 7:11). f. vt . «î ;
Una din revistele noastre oficiate americane sugereaza, într-un articol, ideea ca acest ultim conflict ar putea sa cuprinda si aspecte mai „tari”. Dupa cum la sfârsitul mileniului, în continuarea acestui razboi, Satan si îngerii lui conduc lumea întreaga într-un conflict real si armat împotriva Ierusalimului, tot astfel, în acest moment premilenial, puterile pamântului care sunt pregatite sa creada în „razboiul stelelor” si în invazii extraterestre, au fost avertizate de oracole spiritiste (si de Satan personificând pe Christos) cu privire la posibilitatea unei invazi extraterestre inamice. Identificând pe Satan cu Christos, ei vor fi facuti sa creada ca urmatorul val extraterestru este condus de Diavolul, patronul…,, ereticilor sâmbatari”. Spiritele îi vor convinge sa se înarmeze cu cele mai eficiente mijloace de lupta, aparatura si armament ultramoderne, cunoscute la data aceea, pentru detectare, aparare si atac…Sa nu uitam ca îngerii rai, desi neputinciosi în fata lui Christos, nu se sfiesc sa ameninte cu forta. Si sa ne amintim de cuvintele Ellenei White care a prevazut ca „orice forma a raului va face salt la o activitate intensa,” si ca „puterile raului nu vor ceda, în ultima mare batalie, fara o încaierare disperata.” (vezi cele de la Apoc 16:12-16)
Dar Biblia arata ca totul va fi fara efect, ca si garda romana de la mormântul lui Iisus. Armele oamenilor se vor întoarce împotriva lor, distrugând pamântul si contribuind la transformarea planetei într-un „tohu-va-bohu” (pustiu si gol), ca acel abis sau haos primordial dinaintea Creatiei. Marele cutremur final, grindina aceea teribila si macelul dintre oameni nu vor fi suficiente pentru a transforma lumea într-un iad viu. Ceea ce nu putea fi crezut în generatiile anterioare este astazi o banalitate: omenirea stapâneste acum cunostinte, tehnica si armament la care nu se putea visa acum 60 de ani. Ei le-au pus în serviciul diavolului, ca sa lupte împotriva aproapelui si împotriva lui Christos. Dar în final, aceste arme se vor întoarce împotriva lor. Dupa cum distrugerea primei civilizatii terestre (aceea a gigantilor) s-a facut prin combinarea apelor de sus cu acelea ale abisului de jos (Gen 7:11, 1:7), tot astfel sfârsitul lumii noastre va veni prin combinarea focului mâniei de sus cu focul mâniei de jos. Fulgerele aparitiei glorioase a lui Christos si a tuturor îngerilor, vor fi atintite asupra pamântului cu raze mai penetrante decât laserul. Tot ce este inflamabil se va aprinde, apoi si materia neinflamabila. Bazinele de petrol si de gaze naturale se vor transforma în vulcani si vor avea loc incendii de proportii catastrofale. Dar ce se va întâmpla cu armele nucleare care exista în cantitati imense, încât pot transforma planeta într-un peisaj selenar ? Unii cred ca Dumnezeu nu va permite asa ceva. Dar Biblia arata ca tocmai în acest mod, printr-un potop de foc va pedepsi Dumnezeu lumea la venirea lui Iisus (2 Petru 3:10-12). Focul de sus se va unii cu focul de jos, transformând lumea într-un iad, într-un pustiu.
Ultimul verset din cap. 19 arata ca nu numai fiara si profetul mincinos vor fi distrusi, ci si restul lumii. Evident, sabia este aici simbolul cuvântului divin ca instrument al executarii judecatii. Nu reprezinta modul precis în care va fi distrus fiecare personal. Imaginea pasarilor care se satura din carnea victimelor este poetica si subliniaza distrugerea definitiva. În realitate nici o pasare nu va mai putea supravietui acelei zile. Cum îsi imagineaza, oare, unii crestini, ca va ramâne atâta lume pe pamânt încât va începe o domnie a lui Christos pe pamânt, o domnie a pacii si fericirii ? Cei rai vor fi distrusi. Cei sfinti vor fi luati la cer cu Iisus (1 Tes 4:17, Ioan 14:1-4). Ce se va întâmpla în acest timp cu pamântul? Fantezia populara manifestata si în unele sisteme teologice, aplica o serie de profetii ale VT la acest timp, uitând ca acele profetii se refereau la Israelul de dupa exil si ca ele nu s-au realizat. Fiind niste profetii conditionate, ele nici nu se vor mai realiza vreodata (Ier 18:6-11). Cap. 20 vorbeste despre împaratia mileniala, ar nu spune ca ea sfintii vor domni pe pamânt, ci vor domni „cu Christos” (20:4) o mie de ani. Unde este Christos cu sfintii dupa venirea lui Iisus? Biblia indica spre cer. Cautati pasaje biblice din VT (asemenea celui din Is 2:10-22) sau din NT care subliniaza distrugerea completa a lumii la revenirea lui Iisus.
|
|
Dupa cum cetatea sfânta care apare în v.9 nu a fost pe pamânt în tot timpul mileniului ci coboara la sfârsitul mileniului, tot astfel si neamurile din v.8 n-au trait pe pamânt în tot acest timp. Ei sunt pacatosii înviati. Aparitia lor da iarasi ocazie de activitate Satanei. Are acum pe cine pacali. Nu-i mai poate minti ca el este Christos, dar îi convinge sa continue razboiul început înainte de mileniu, asigurându-i ca dreptatea este de partea lui, ca Christos si întregul cer n-au dreptate,ca el i-a înviat, ca el si cu îngerii lui, împreuna cu inteligenta umana din toate timpurile au suficienta putere sa cucereasca Noul Ierusalim. Razboiul lui Gog si Magog din Ez 38-39 (care nu s-a împlinit cu Israel la timpul prezis, dupa întoarcerea din robie, ca si profetiile din cap.36-37 si 40-48) se va împlini în acest ultim asalt paranoic si disperat al tuturor nefericitilor lumii care s-au obisnuit sa-si lase mintea controlata de argumentele lui Lucifer. Numarul lor…ca nisipul marii... este cea mai tragica metafora din Biblie. Miliardele pentru care Christos a murit, târâte în rebeliune de îngerii apostati…Toti cei ce au respins invitatia lui Dumnezeu în timpul vietii, nu vor mai avea o alta sansa. 