 Una dintre cele mai clare si mai sigure concluzii pe care le putem trage acum la încheierea seriei noastre de studii din cartea proorocului Daniel este ca generatia noastra a atins nu numai culmea istoriei acestei planete, aceasta fiind o concluzie cu un caracter mult prea general, ci mai mult, generatia noastra sta chiar pe pragul ultimelor evenimente ale istoriei. Unde ne gasim azi? Ce evenimente mai stau în fata noastra? Cînd se va încheia totul? Iata cîteva din întrebarile la care însusi Daniel cugeta intens. El ajunsese la capatul vietii sale, la capatul carierei sale publice de om de stat, ajunsese la capatul asteptarilor sale ca om al credintei. Plin de întelepciune, încarcat de nenumaratele experiente personale cu Dumnezeu, acest om integru în credinta, în ascultare si în acel spirit de dependenta de Dumnezeu se întreba acum nu atît de mult care va fi sfîrsitul lui ci care va fi sfîrsitul istoriei pe care cerul i-a descoperit-o în chip profetic cu mult mai înainte ca sa se fi întîmplat. Intr-o vasta imagine panoramica Dumnezeu i-a descoperit în fata ochilor lui istoria marilor imperii mondiale începînd cu cel din vremea lui si încheindu-se cu acel mare imperiu al cornului cel mic al lui Antihrist. El a vazut traseul istoriei poporului lui Dumnezeu de atunci si din toate epocile ce aveau sa vina cu tot sirul lor de fapte mari dar si înfrîngeri, de robii si izbaviri, de persecutii si biruinte, de disperare ca si de totala încredere în Dumnezeu. Prin inspiratie divina el a putut trage o concluzie dreapta la toate cele ce au fost descoperite pîna la acest moment. Dar, ce va fi în acele ultime zile? Care vor fi exact lucrurile la care sa ne atintim privirile ca la niste semne clare, ca la niste pietre de hotar între prezentul de azi si marele mîine care sta numai la un pas de noi? Ce a putut afla pentru noi din partea cerului acest om prea iubit si scump al lui Dumnezeu? Se pare ca Dumnezeu, asa cum reiese din acest ultim capitol al cartii i-a rezervat lui Daniel ca o rasplatire a slujirii sale credincioase si înflacarate, ca o încoronare a tuturor celor descoperite pîna acum ultima mare profetie privind sfîrsitul istoriei si al propriei sale vieti. Pentru ca si noi astazi citind ultimul capitol al cartii sale sa întelegem atît evenimentele sfîrsitului cît si directia în care se deplaseaza propria noastra viata în aceste zile din urma. Acesta este de fapt motivul pentru care acest ultim capitol al cartii sale respira un aer de sarbatoare, de bucurie, de rasplatire. Este ca si cum la sfîrsitul unei saptamîni istovitoare soseste Sabatul, Ziua Domnului, ziua de odihna si bucuria cerului si a noastra. Dar acel Sabat, acea zi a vesnicei bucurii înca nu a sosit. Pîna la revarsatul zorilor ei, omenirea întreaga va trebui sa treaca prin acea noapte a strîmtorarii, a necazurilor si a suferintei caci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n-a mai fost de cînd sînt neamurile si pîna la vremea aceasta. Se pare ca lumea din ultimele zile va cauta sa reediteze întreaga istorie a planetei în tot ce a fost mai rau, mai dureros, mai irational si pagubitor. Aceasta înseamna ca lumea ultimelor zile va încerca sa bea pîna la ultimul strop paharul razvratirii si pacatului. Aceasta înseamna ca înainte de zorii acelei dimineti fericite peste tot pamîntul se va asterne noaptea, întunericul. Aceasta înseamna ca în aceasta ultima faza a istoriei în care deja am intrat toate puterile întunericului îsi vor spori graba, îsi vor spori eforturile pentru a aduce asupra mintilor oamenilor întunericul, întunericul patimilor omenesti, întunericul goanei dupa cele vremelnice, întunericul luptei pentru putere, întunericul încumetarii împotriva lui Dumnezeu si a înstrainarii de El. Acest întuneric trebuie sa fie interpretat ca fiind o ultima ofensiva a lui Satana si a îngerilor lui, o ultima încercare disperata de izolare a acestei planete de Creatorul si Salvatorul ei. Insa în realitate acea vreme de cumplita strîmtorare ce va cadea peste ultima generatie, peste generatia noastra, va fi cea mai clara demonstratie a caracterului lui Satana atît pentru pamînt cît si pentru întreg universul. Cei mai multi dintre cei ce traiesc azi nu vad cum a început deja sa se lase întunericul, nu vad semnele strîmtorarii, nu simt cum se strîng catusele celui rau la mîinile si picioarele lor. Ei continua sa alerge cu o foame tot mai mare pe caile pacatului fara sa-si dea seama de gravitatea si costul înstrainarii lor de Dumnezeu. Acestia se vor pierde în cele din urma în întunericul care va cuprinde întreaga lume. Insa atunci cînd fortele întunericului vor spori la culme lupta lor si cînd o vreme de strîmtorare nemaiîntîlnita va cuprinde lumea, manifestata prin suferinta, violenta, molime, cataclisme, razboaie, pacatosenie si rautate deplina, trebuie sa stim ca acea vreme va fi totodata ultima mare lupta dintre Iisus si Satana. Caci la sfîrsitul versetului 1 gasim scris: „Dar în vremea aceea poporul tau va fi mîntuit si anume oricine va fi gasit scris în carte”. Poporul lui Dumnezeu va fi eliberat, va fi salvat, va fi ocrotit, va umbla în lumina legii lui Dumnezeu, în lumina Duhului Sfînt. El va umbla încins cu adevarul, îmbracat cu platosa neprihanirii, avînd picioarele încaltate cu rîvna Evangheliei pacii. Poporul lui Dumnezeu va lua scutul credintei, va purta coiful mîntuirii si va mînui cu putere sabia Duhului care este Cuvîntul lui Dumnezeu. Atunci, în acele zile de teribila strîmtorare si încercare, poporul lui Dumnezeu îmbracat cu putere de sus, învesmîntat în armatura cerului va fi trimis sa rosteasca în auzul întregii lumi ultima mare strigare, ultimul apel divin la inimile oamenilor de a se întoarce la Dumnezeu si a primi Evanghelia  pacii, a împacarii lor cu Dumnezeu. Acela va fi ultimul apel si ultima ocazie de har a cerului pentru omenire în vederea pocaintei si încetarii oricarei razvratiri contra lui Dumnezeu. Aceasta ultima lucrare a poporului lui Dumnezeu savîrsita într-o vreme de grea strîmtorare va ridica în fata lumii întregi la o treapta cu atît mai înalta valoarea credintei, ascultarii si slujirii celor credinciosi, a celor întelepti. Sa retinem deci primul semn al zilelor din urma va fi o vreme de strîmtorare cum n-a mai fost niciodata pe pamînt. Ce alt semn va marca vremea sfîrsitului? Dati va rog pagina la versetul 9. Aici în acest verset îngerul Gabriel da un raspuns întrebarii pe care Daniel a pus-o îngerului cu privire la sfîrsit. întrebarea suna astfel: „Domnul meu, care va fi sfîrsitul acestor lucruri?”. Raspunsul îngerului a fost: „Du-te Daniele, caci cuvintele acestea vor fi ascunse si pecetluite pîna la vremea sfîrsitului. Multi vor fi curatiti, albiti si lamuriti. Cei rai vor face raul si niciunul din cei rai nu va întelege, dar cei priceputi vor întelege.” Al doilea semn al zilelor din urma consta în acea lucrare de separare de despartire a locuitorilor lumii în doua clase sau categorii. Multi prevestitori ai zilelor noastre fagaduiesc lumii o epoica de pace, de unitate, de buna întelegere între popoarele lumii si între oameni. Ei prezic ca omenirea va întelege în cele din urma dupa toate experientele ei dureroase ca aceasta este planeta tuturor, este corabia în care ne gasim cu totii de aceea fiecare om va fi atît de constient de urmarile razboiului, poluarii, suferintei, foametei si dezastrelor încît toti oamenii se vor ridica într-un efort unic de a salva aceasta planeta si a-i asigura din generatie în generatie un viitor din ce în ce mai bun, mai liber de necazuri, de lacrimi si suferinte. Se prevede stiintei si tehnicii sa joace un rol din ce în ce mai mare. Accesul restului omenirii subdezvoltate la toate cuceririle stiintei este o chestiune mult discutata astazi. Gîndul ca prin mijloace tehnice de dimensiuni cosmice, sateliti, statii cosmice de observare, se va putea observa la timp secete, cataclisme, mutatii zoologice, invazii de insecte daunatoare recoltelor si multe alte posibilitati înflacareaza mintea tuturor celor de azi. Apoi, o piata comuna tuturor natiunilor, o moneda a întregului pamînt, desfiintarea saraciei, foametei, a exploatarii a somajului, a oricaror forme de acaparare economica, de îmbogatire a unor natiuni în detrimentul altor natiuni, un sistem de educatie la care sa aiba acces toti, un sistem mondial care sa coordoneze domeniul sanatatii publice si multe alte lucruri fac pe cei mai multi oameni de azi sa gîndeasca la posibilitatea ca acea poveste biblica a raiului sa poata deveni în ultimele zile o realitate. Ce schimbari va aduce viitorul! Insa aceste schimbari presupun nu numai o schimbare a mentalitatii oamenilor din vremea sfîrsitului,  o schimbare nascuta din motive practice, din necesitatea comuna a supravietuirii, ci aceste schimbari presupun mai întîi o schimbare radicala a caracterului omenesc. Insa în aceste privinte prezicerile Cuvîntului lui Dumnezeu sînt clare si categorice. Caracterul omenesc nu va suferi nici o modificare de genul acesta. Cititi va rog ce spune apostolul Pavel lui Timotei prin inspiratie divina despre caracterul oamenilor oamenilor zilelor din urma în 2 Timotei 3,1: „Sa stii ca în zillele din urma vor fi vremuri grele caci oamenii vor fi iubitoride sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, |
|
neînduplecati, clevetitori, neînfrînati, neîmblînziti, neiubitori de bine, vînzatori, obraznici, îngîmfati, iubitori mai mult de placeri decît iubitori de Dumnezeu avînd doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea; departeaza-te de oamenii acestia”. Intre buni si rai deci nu va fi nici o clasa neutra, nici un pod al prieteniei. Vrajmasia contra lui Dumnezeu nu va înceta ci dimpotriva va creste. Vremea sfîrsitului nici pe departe nu va fi caracterizata de unitate, fratietate între oameni, de pace, bunaînvoire, bunacredinta, respect fata de valorile morale, respect fata de familie, fata de proprietate, respect fata de convingerile personale. Dimpotriva, vremea sfîrsitului va fi în mod evident caracterizata de separare, de tainica selectie naturala a oamenilor în doua clase despre care vorbea si profetul Maleahi în ultimul verset din capitolul 3: „Cei neprihaniti si cei rai, cei ce slujesc lui Dumnezeu si cei ce nu-i slujesc”.O lucrare de selectionare si curatire chiar si a rîndurilor poporului lui Dumnezeu va avea loc. In momentul de fata chiar în biserica se afla cele doua clase înfatisate de Domnul Iisus cîndva într-o parabola prin grîu si neghina. Neghina, a precizat Domnul Iisus sînt fiii celui rau. Vrajmasul care a semanat-o este diavolul. Secerisul este sfîrsitul veacului, seceratorii sînt îngerii. Deci, cum se smulge neghina si se arde în foc asa va fi si la sfîrsitul veacului. Fiul Omului va trimite pe îngerii Sai si ei vor smulge din împaratia Lui toate lucrurile care sînt pricina de pacatuire si pe cei ce savîrsesc faradelegea. Separare si nu amestecare, selectionare divina si nu o înfratire mondiala a tuturor oamenilor sub un singur steag. In aceasta vreme a sfîrsitului unele nume care niciodata nu au apartinut lui Dumnezeu vor fi scrise în cartea vietii, iar ale altora care credeau sau pretindeau ca apartin lui Dumnezeu vor fi sterse. Aceasta înseamna ca Dumnezeu nu se va uni cu acela care de buna voie se desparte sau se izoleaza de El, si se va desparti sau dispensa de toti aceia care nu s-au unit într-adevar cu El. Separarea va fi atît de profunda, atît de clara încît va afecta nu numai lumea celor vii ci si a celor ce au fost asezati în tarîna pamîntului. Multi se vor scula, sau mai bine zis toti se vor scula din somnul mortii, dar dintre toti, unii se vor scula pentru viata vesnica, iar altii pentru ocara si rusine vesnica. Aceasta separare va fi determinata de hotarîrea pe care fiecare om a luat-o fie înainte de a încheia viata, fie înainte de închiderea oricarei ocazii de har. Domnul Iisus referindu-se la acest semn a spus ucenicilor Lui de atunci si noua celor de azi: „Bucurati-va ca numele voastre sînt scrise în ceruri”. Prietene drag care citesti aceasta prelegere, ai garantia ca numele tau este scris în ceruri? Ai garantia ca umblarea ta cu Dumnezeu, credinta ta, felul tau de gîndire si vietuire te va aseza în ziua sfîrsitului în ceata celor alesi? Te întreb nu de impresii personale ci de certitudini, de garantii sigure. Este viata ta oglindita în lumina învataturilor clare ale Sfintelor Scripturi si ale vietii Domnului Christos o viata pe care Dumnezeu o poate sigila pentru cer?
Un alt semn al vremii sfîrsitului la care doresc sa va atrag în mod foarte serios atentia este aratat în versetul 3: „Cei întelepti vor straluci ca stralucirea cerului si cei ce vor învata pe multi sa umble în neprihanire vor straluci ca stelele în veac si în veci de veci”. Aici este un cuvînt de avertizare pentru toti învatatorii tuturor bisericilor, pentru toti pastorii si preotii zilelor din urma, pentru toti cei ce se aseaza la anvonul oricarei biserici crestine în postura de învatator vorbind oamenilor ca din partea lui Dumnezeu. Cînd ucenicii Domnului Iisus L-au întrebat care vor fi semnele venirii Sale, printre toate semnele enumerate de evanghelistul Matei este si acela al înselarii, al apostaziei, al falselor învataturi. „Bagati de seama sa nu va însele cineva, fiindca vor veni multi în numele Meu”, a spus Domnul Iisus „si vor zice: ‘Eu sînt Christosul’. Si vor însela pe multi”. Acelasi avertizment este preluat de apostolul Pavel si asezat în dreptul unei tinte si mai precise. El spune în 2 Timotei 4,1 un cuvînt pentru toti propovaduitorii amvoanelor: „Te rog fiebinte înaintea lui Dumnezeu si înaintea lui Christos Iisus care are sa judece viii si mortii si pentru aratarea si împaratia Sa, propovaduieste cuvîntul, staruieste asupra lui la timp si nelatimp, caci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea sa sufere învatatura sanatoasa ci îi vor gîdila urechile sa auda lucruri placute si îsi vor da învatatorii dupa poftele lor. Isi vor întoarce urechea de la adevar si se vor îndrepta spre istorisiri închipuite”. Fratele meu care tii în mîna Sfînta Scriptura, care stai în fata altor oameni ca si a lui Dumnezeu, ca intermediar, ca mijlocitor, ca martor între morti si vii, ce faci, propovaduiesti cuvîntul sau ti-ai abatut urechea de la adevar? Stii care este adevarul? Cauti dupa el ca dupa o comoara si dupa ce l-ai gasit esti în stare sa vinzi totul ca sa intri în posesia lui? Esti în stare sa pierzi totul: amvonul, banii, comfortul, puterea si imaginea publica, favorurile gloatelor, aplauzele si laudele prietenilor si membrilor bisericii de dragul adevarului? Este adevarul lui Dumnezeu mai scump decît poftele multimii care te platesc ca sa le fii pastor sau preot? Nu cumva dispretuiesti unele adevaruri numai pentru ca nu se potrivesc cu gîndirea ta sau cu învataturile bisericii care te-a angajat? Nu aseza confortul personal deasupra adevarului. Nu aseza biserica ta cu tot ce are ea mai bun deasupra adevarurilor cuvîntului. Invataturile curate ale Sfintelor Scripturi sînt si vor fi singura noastra arma de aparare împotriva ratacirilor si înselatoriilor vremurilor din urma. De asemenea doresc sa adresez un cuvînt tuturor fratilor mei crestini din orice biserica: Nu dispretuiti pe acei învatatori care cu rugaciune si credinciosie fata de adevar studiaza cuvîntul si necautînd la interesele lor materiale sau la fetele oamenilor predica adevarul. Nu dispretuiti pe învatatorii vostri care bîjbîie dupa adevar. Ei sînt înca pe o pozitie buna atîta timp cît mai cauta dupa adevar. Totodata vreau sa va îndemn sa cercetati orice învatatura pe care o primiti duminica de duminica nu prin prizma talentului, oratoriei sau aparentelor ci prin prizma adevarului. Este acea predica în armonie cu învataturile Sfintelor Scripturi? Lumina bisericii în care va aflati va conduce viata dumneavoastra si a celor dragi în cele din urma fie spre cer, fie spre pierzare vesnica în functie de ce veti aseza deasupra: glasul bisericii sau glasul lui Dumnezeu. O, cu cîta responsabilitate ar trebui sa ne purtam toti fata de adevarurile Sfintelor Scripturi fie ca sîntem pastori, preoti sau simpli membri ai bisericii. Cei ce vor învata pe altii sa umble în neprihanire vor straluci ca stelele în veac si în veci de veci.
Inainte de a încheia studiile noastre as dori sa mentionez si cel de al patrulea semn al sfîrsitului. Acest semn este chiar ultimul act al istoriei pamîntului si prima minune cu care va începe vesnicia. Cuvîntul profetic precizeaza: „Multi din cei ce dorm în tarîna se vor scula”. Da, istoria acestui pamînt se va încheia prin înfrîngerea mortii, iar vesnicia va începe prin minunea extraordinara a învierii tuturor celor credinciosi la o noua viata, nesupusa putrezirii. Fiecare din noi, oriunde ne-am gasi pe fata acestui pamînt, calatorim sub semnul universal al mortii. Asa se face ca ultimul gînd de care orice om este preocupat cu privire la viata lui este în cele din urma gîndul ca va muri. Dar la sfîrsit acel strigat al lui Dumnezeu care va patrunde pîna în adîncurile pamîntului va trezi pe morti la viata si puterea nemaipomenita a Creatorului nostru va fi din nou data pe fata. O, ce minunata va fi acea zi cînd toti cei credinciosi vor vedea rasplatita astfel credinta lor în moartea si învierea Domnului lor. Ce minunata va fi acea zi a întîlnirii celor credinciosi cu cei dragi, cu fratii si surorile lor de credinta, si a tuturor cu Iisus care se arata venind pe norii cerurilor ca sa-i ia la El. Ce scumpa si binecuvîntata va fi acea zi!
O, Doamne fa-ne si noua parte de minunea învierii la o viata noua. Ajuta-ne însa, cît mai sîntem în viata si cît mai putem înca sa raspundem chemarii Tale la pocainta, ajuta-ne sa ne grabim Sa apucam mîna îndurarii Tale. Ajuta-ne Doamne ca în aceste zile ale sfîrsitului, zile de întuneric, zile de nespusa strîmtorare care vor veni peste pamînt, în aceste zile de separare a celor credinciosi de cei rai, zile în care ne chemi sa stam de partea învataturilor sanatoase, drepte si deslusite ale cuvîntului Tau, sa ne gasim în ceata acelora care în ciuda dispretului si rautatii lumii întregi si apostaziei generale vor sta totusi de partea Ta si a neprihanirii voiei Tale. Doamne, fa sa se împlineasca planurile Tale si voia Ta cu noi. Si ajuta-ne ca sa-Ti sfintim cu scumpatate voia Ta în viata noastra. Dorim ca atunci cînd Tu vei veni, la strigarea Ta sa iesim si noi la viata, la viata cu Tine si cu cei dragi ai nostri. Implineste Te rugam si aceasta rugaciune în numele scumpului nostru Mîntuitor pe care-L asteptam cu dor. Amin!
|
|