Daniel 8

8:1 In anul al treilea al domniei împaratului Belsatar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afara de cea pe care o avusesem mai înainte.
2 Cînd am avut vedenia aceasta, mi s’a parut ca eram la capitala Susa, în tinutul Elam; si în timpul vedeniei mele, ma aflam lînga rîul Ulai.
3 Am ridicat ochii, m’am uitat, si iata ca într’un rîu statea un berbece, si avea doua coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decît celalalt, si cel mai înalt a crescut cel din urma.
4 Am vazut cum berbecele împungea cu coarnele spre apus, spre miazanoapte si spre miazazi; nici o fiara nu putea sa-i stea împotriva si nimeni nu putea sa scape pe cine-i cadea în mîna; ci el facea ce voia, si a ajuns puternic.
5 Pe cînd ma uitam cu bagare de seama, iata ca a venit un tap dela apus, si a cutreierat toata fata pamîntului, fara sa se atinga de el; apul acesta însa avea un corn mare între ochi.
6 A venit pîna la berbecele care avea coarne, si pe care-l vazusem stînd în rîu, si s’a repezit asupra lui cu toata puterea lui.
7 L-am vazut cum s’a apropiat de berbece, s’a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbece, si i-a frînt amîndoua coarnele, fara ca berbecele sa i se fi putut împotrivi; l-a trîntit la pamînt, si l-a calcat în picioare, si nimeni n-a scapat pe berbece din mîna lui.
8 Tapul însa a ajuns foarte puternic; dar cînd a fost puternic de tot i s’a frînt cornul cel mare. In locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vînturi ale cerurilor.
9 Dintr’unul din ele a crescut un corn mic, care s’a marit nespus de mult spre miazazi, spre rasarit, si spre tara cea minunata.
10 S’a înaltat pîna la ostirea cerurilor, a doborît la pamînt o parte din ostirea aceasta si din stele, si le-a calcat în picioare.
11 S’a înaltat pîna la capetenia ostirii, i-a smuls jertfa necurmata, si i-a surpat locul locasului sau celui sfînt.
12 Oastea a fost pedepsita din pricina pacatului savîrsit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevarul la pamînt, si a izbutit în ce a început.
13 Am auzit pe un sfînt vorbind; si un alt sfînt a întrebat pe celce vorbea: ,,In cîta vreme se va împlini vedenia despre desfiintarea jertfei necurmate si despre urîciunea pustiirii? Pîna cînd va fi calcat în picioare sfîntul Locas si ostirea?„

  14 Si el mi-a zis: ,,Pîna vor trece doua mii trei sute de seri si dimineti; apoi sfîntul Locas va fi curatit!„
15 Pe cînd eu, Daniel, aveam vedenia aceasta, si cautam s’o pricep, iata ca înaintea mea statea cineva, care avea înfatisarea unui om.
16 Si am auzit un glas de om în mijlocul rîului Ulai, care a strigat si a zis: ,,Gavrile, tîlcuieste-i vedenia aceasta.„
17 El a venit atunci lînga locul unde eram; si la apropierea lui, m’am înspaimîntat, si am cazut cu fata la pamînt. El mi-a zis: ,,Fii cu luare aminte, fiul omului, caci vedenia priveste vremea sfîrsitului!„
18 Pe cînd îmi vorbea el, am cazut cu fata la pamînt lesinat. El m’a atins, si m’a asezat iaras în picioare în locul în care ma aflam.
19 Apoi mi-a zis: ,,Iata, îti arat ce se va întîmpla la vremea de apoi a mîniei, caci vedenia aceasta priveste vremea sfîrsitului.
20 Berbecele, pe care l-ai vazut, cu cele doua coarne, sînt împaraii Mezilor si Persilor.
21 Tapul însa este împaratia Greciei, si cornul cel mare dintre ochii lui, este cel dintîi împarat.
22 Cele patru coarne cari au crescut în locul acestui corn frînt, sînt patru împaratii, cari se vor ridica din neamul acesta, dar cari nu vor avea atîta putere.
23 La sfîrsitul stapînirii lor, cînd pacatosii vor fi umplut masura nelegiuirilor, se va ridica un împarat fara rusine si viclean.
24 El va fi tare, dar nu prin puterea lui însus; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici si chiar pe poporul sfintilor.
25 Din pricina propasirii lui si izbîndirii vicleniilor lui, inima i se va îngîmfa, va pierde pe multi oameni cari traiau linistiti, si se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit, fara ajutorul vreunei mîni omenesti.
26 Iar vedenia cu serile si diminetile, de cari a fost vorba, este adevarata. Tu, pecetluieste vedenia aceasta, caci este cu privire la niste vremi îndepartate.„
27 Eu, Daniel, am stat lesinat si bolnav mai multe zile; apoi m’am sculat si mi-am vazut de treburile împaratului. Eram uimit de vedenia aceasta, si nimeni nu stia