Bine ai venit pe acest site ! Vei avea privilegiul ºi bucuria de a studia prezicerile Bibliei - ridicarea si prãbuºirea naþiunilor-viitorul lumii noastre. Interpretarea pe care v-o punem la dispozitie apartine Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea.

Cuprins:
   Scopul
   Importanþa studiului profeþiilor din Daniel ºi Apocalipsa
   Sisteme de interpretare apocalipticã
   Principii de interpretare ale profeþiei apocaliptice 

SCOPUL acestui site este acela de a ajuta la cunoaºterea, identificarea si înþelegerea mersului evenimentelor care s-au perindat în lume în trecut, cele trãite în prezent ºi cele ce vor urma în viitor. Studiul va descoperi drumul parcurs pânã acum, piatra kilometricã la care ne aflãm în prezent ºi la ce ne mai putem aºtepta în viitor. Este cunoscut oricãrui creºtin promisiunea pe care le-a facut-o Iisus Christos ucenicilor: "Când va veni Mângâietorul, Duhul adevãrului, are sã vã cãlãuzeascã în tot adevãrul,...ºi vã va descoperi lucrurile viitoare" (Ioan 16,13). As dori sã remarc fãgãduinþa Mântuitorului pe care o dã în legãturã cu cãrþile Daniel ºi Apocalipsa:

• "Ferice de cine citeºte, ºi de cei ce ascultã cuvintele acestei proorocii, ºi pãzesc lucrurile scrise în ea! Caci vremea este aproape !" - Apoc.1,3
  
• "Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare ºi adevãrate. Si Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Sãu sã arate lucrurile, care au sa se întâmple în curând."- Apoc.22,6
  
• "Tu, însã, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte, ºi pecetluieºte cartea, pânã la vremea sfârºitului. Atunci mulþi o vor citi, ºi cunoºtinþa va creºte." - Daniel 12,4
  
• "Aceste cuvinte vor fi pecetluite pânã la vremea sfârºitului.." - Daniel 12,9

IMPORTANTA STUDIULUI PROFETIILOR DIN DANIEL SI APOCALIPSA

Daniel ºi Apocalipsa sunt douã cãrþi surori ale canonului biblic, singurele cãrþi realmente apocaliptice ale Sfintei Scripturi, ale cãror subiecte leagã într-un continuum organic cele douã testamente. În ciuda dificultãþilor aparente sau reale pe care le ridicã limbajul adesea cifrat al acestor profeþii, Daniel ºi Apocalipsa sunt cãrþi inteligibile, al cãror mesaj poate fi înþeles, în principiu, chiar ºi de cel mai lipsit de culturã. Cei care cunosc Biblia mai bine, au avantajul de a înþelege mult mau mult din tezaurul acestor profeþii, deoarece în ele se reflectã problematica ºi imagistica celorlalte cãrþi biblice.

Daniel ºi Apocalipsa nu sunt singurele cãrþi profetice ale Bibliei, dar profeþiile lor ocupã un loc special în scrierile sacre, fiind clasificate ca "apocaliptice" si având urmãtoarele caracteristici:

• Viziuni ºi vise în care apar fiinþe cereºti care transmit mesaje sau explicã simboluri.
• Mesaje transmise prin simboluri, prin imagini fantastice foarte impresionante ºi expresii criptice.
• Serii de descoperiri care redau în mod succesiv evenimente istorice majore, încununate de evenimentele finale care sunt în special accentuate.
• O viziune cosmicã, universalã a marii lupte.
• Elemente vizuale ºi verbale împrumutate din toate celelalte forme biblice de previziune.
• O combinaþie de vorbire figuratã ºi obiºnuitã care impune atenþie deosebitã cititorului.
• Descoperirea unor evenimente viitoare precise ºi nu generalitãþi vagi sau profeþii condiþionate.

Atât Daniel cât ºi Apocalipsa au fost scrise în exil ºi sunt întotdeauna încurajatoare pentru poporul lui Dumnezeu care trãieºte în aceastã lume în condiþii de exil. Iisus ªi-a început misiunea vestind împlinirea timpului prezis de Daniel. Apostolii, în special Pavel si Ioan, fac aluzie la profeþiile sale. De-a lungul secolelor întunecate, credincioºii s-au orientat dupã profeþiile lui Daniel ºi ale lui Ioan. Marea Reformã din Occident s-a sprijinit pe ele.

SISTEME DE INTERPRETARE APOCALIPTICA

În timp ce unii aduc interpretãri proprii, cât mai originale si nesistematizate, interpreþii sunt de obicei adepþii unor sisteme de interpretare care circulã în lumea creºtinã. Existã patru sisteme de interpretare; desigur, fiecare cu variantele sale:

1. Sistemul idealist (spiritualizant)
2. Sistemul preterist
3. Sistemul fiuturist (viitorist)
4. Sistemul istoricist (sau protestant tradiþional)

1.Sistemul idealist (spiritualizant-alegoric)
Adepþii acestui sistem de interpretare susþin cã scopul profeþiei nu este de a ne dezvãlui evenimente precise care pot fi identificate în istorie, ci profeþia ar fi doar o formã de instruire, prin simboluri, cu privire la adevãruri morale generale. De exemplu, cutare fiarã dintr-o viziune profeticã reprezintã principiul rãului sau o putere adversã, în principiu, dar nu trebuie cãutatã identitatea istoricã a acelei puteri.

2.Sistemul preterist (totul s-a întâmplat în trecut)
Preteriºtii vãd realizarea profeþiilor în timpul când au fost scrise, sau la scurt timp dupã aceea ºi chiar înainte de a fi scrise. Astfel principala putere nelegiutã din Daniel ar fi Antioh "Epifanes", iar cea din Apoc.13 ar fi Nero. Acest sistem care este la modã în teologia liberalã îºi are rãdãcinile în critica anticreºtinã a filozofului pagân Porfirius din Tyr (sec.III î.e.n.). În sec.XVI sistemul acesta a fost reînviat de cãtre iezuitul spaniol Alcazar, ca o armã a Contrareformei. Astazi el se oferã ca fiind o solutie raþionalistã, criticistã ºi cu cât mai puþinã credinþã în înþelegerea profeþiilor ºi în aprecierea posibilitãþii lui Dumnezeu de a cunoaºte viitorul. De regulã însã, cercetarea ºtiinþificã a textului biblic este mai riguroasã ºi mai dezvoltatã în cadrul direcþiei liberale. Greºala lor este cã aºeazã raþiunea mai presus de revelaþie ºi nu mai lasã loc credinþei.

3.Sistemul fiuturist (viitorist)
Fiuturiºtii, în opoziþie cu preteriºtii, vãd împlinirea celor mai multe ºi mai importante profeþii într-un viitor care precedã imediat sfârºitul. Astfel cele 10 coarne ºi cornul Antichrist din Daniel cap.7 încã n-au apãrut, de asemenea cornul din Daniel cap.8 este o putere viitoare, ca ºi fiarele în Apocalipsa, pe care ei o vãd împlinindu-se cu totul în viitor, începând cu cap.4. Unele din vederile fiuturiste sunt împrumutate de la câþiva pãrinþi din sec.II. Dar adevãrata bazã ºi structurã a sistemului au fost realizate de iezuitul spaniol Francisco Ribera în sec.XVI, de asemenea ca o armã contra Reformei protestante. Din nefericire, sistemul acesta a fost adoptat în cadrul redeºteptãrilor profetice din Irlanda ºi Britania, în sec.XIX.

Istoria rãpirii secrete a Bisericii, înainte de "marea strâmtorare", a apãrut printr-o profetizare însoþitã de vorbire în "limbi", în cadrul miºcãrii lui Eduard Irving (adept al concepþiei lui Lacunza). Ea a fost preluatã de aici de cãtre John Nelson Darby, întemeietorul miºcãrii Fraþii de la Plymouth cunoscuþi în România sub numele de Creºtini dupã Evanghelie (evangheliºti), dintre care fãcuse parte ºi faimosul George Muller ("pãrintele orfanilor"). Acest sistem apare deseori în legãturã cu dispensaþionalismul, o doctrina care împarte istoria mântuirii în perioade distincte, predestinate, în care condiþiile mântuirii sunt diferite. Dar nu toþi "evangheliºtii" sunt fiuturisti. Cel mai mare teolog al lor, F.F.Bruce nu este fiuturist. ªi nu toti fiuturistii sunt dispensaþionaliºti;unul dintre ei, Dr.G.E.Ladd vede dispensaþionalismul ca pe o "þesãturã de aberaþii", aºa cum în secolul trecut, marele teolog Samuel Prideaux-Tregelles, colegul lui Darby, numise dispensaþionalismul "culmea nonsensului speculativ". Acest sistem de interpretare este foarte rãspândit în special printre fundamentaliºtii evanghelici (baptiºti, evangheliºti, pentecostali etc.) ºi este expus în lucrãri de largã circulaþie, cum este Biblia Scoffield ºi alte Biblii cu explicaþii (vezi Temele din versiunea Cornilescu revizuitã - GBV "cu triunghi".

Ca majoritatea fundamentaliºtilor, fiuturistii sunt mai puþin legaþi de exegeza teologicã riguroasã, de cercetarea ºtiinþificã, criticã a textului biblic. Ei lasã mai puþin loc raþiunii ºi mai mult loc imaginaþiei. Dar un aspect lãudabil este cã favorizeazã credinþa. Ei sunt printre puþinii care mai cred în Revenirea lui Iisus ºi sfârºitul acestei lumi.

4.Sistemul istoricist (sau protestant tradiþional)
Interpreþii istoriciºti vãd în profeþii o previziune a evenimentelor majore prin care trebuie sã treacã Biserica, ceea ce dã sens istoriei. Este evident cã intenþia lui Dumnezeu a fost ca profeþia sã fie o luminã cãlãuzitoare pe calea Bisericii (Daniel 2:29, 2 Pentru 1:19; Apoc.1:1,19; 4:1).Majoritatea interpreþilor vechi, de la pãrinþii Bisericii ºi pânã la valdenzii ºi wiclefiþii medievali ( ºi de la rabinii evrei pânã la reformatori) au fost istoriciºti. Toþi protestanþii au susþinut poziþia aceasta pânã la apariþia redesteptãrilor adventiste din sec.XIX. Dupã aceste evenimente, sistemul tradiþional a fost abandonat, în general, fiind moºtenit aproape numai de cãtre adventiºti. Cu multe contorsiuni ºi specialitãþi, sistemul mai este pãstrat ºi de "martorii lui Iehova" care au unele rãdãcini millerite, ºi existã chiar comentatori protestanþi care îl proclama cu o oarecare îndrãznealã ( vezi "Manualul biblic" al lui Halley, care circula printre baptiºti în traducerea lui Doru Motz).

Istoriciºtii pot fi recunoscuþi dupa principiul "zi - an" ºi dupã identificarea adversarilor Bisericii cu papalitatea, islamul, ateismul ºi alte forþe istorice. Dar nu toti istoriciºtii înþeleg la fel profeþiile, nici chiar pe acelea care sunt considerate împlinite.

Caracteristicile sistemului istoricist sunt descoperirea ºi acumularea treptatã a adevãrului profetic în mersul Bisericii. De aceea pot apãrea ºi conflicte între poziþii noi ºi poziþii mai vechi cu privire la puncte care nu au fost total înþelese, sau cu privire la care n-a existat o înþelegere unanimã. Studiul aprofundat, însoþit de rugãciune, ºi sãrat cu suficientã prudenþã ºi toleranþã, este necesar oricãrui cercetator al profeþiilor biblice.

În acest scop sunt necesare ºi studiul istoriei universale, însuºirea unor reguli corecte de interpretare care izvorãsc din Biblie. Este folositoare ºi cunoaºterea dezvoltãrii istorice a interpretãrii. Teologul adventist Leroz Edwin Froom a cheltuit 15 ani din viaþã pentru a umple 4000 de pagini cu informaþii despre tot ce s-a scris de-a lungul timpurilor în acest domeniu, lasându-ne volumele numite Credinþa profeticã a pãrinþilor noºtri, o lucrare unicã în lume.

PRINCIPII DE INTERPRETARE A PROFETIEI APOCALIPTICE

Adepþii fiecãrui sistem au principiile lor de interpretare, facând deseori caz de "aºa zice Biblia" sau "aºa vorbeºte istoria". Principiile corecte se învaþã din practicã (din studiul Bibliei ºi al istoriei). Ele sunt naturale ºi raþionale, niciodatã arbitrare sau impuse din afarã. În continuare, expunem rezumativ zece principii (metode ºi chei) ale interpretãrii apocaliptice. Ele nu sunt altceva decât o aplicare a principiilor hermeneutice ºi a regulilor exegezei la specificul acestor cãrþi. Numele ºtiinþei hermeneuticii vine de la verbul hermenevo=interpretez), iar exegeza este tehnica interpretãrii (de la exeghesis=calauzire,explicatie)

  1. Principiul lingvistic "Cum traduci "
  2. Principiul structurii literare. "Împarte drept!"
  3. Stabilirea naturii limbajului. "Propriu sau figurat ?"
  4. Logica limbajului figurat. "Simbolurile strigã"
  5. Principiul explicaþiei inspirate. "Ce spune îngerul ?"
  6. Observarea cadrului istoric al revelaþiei. "În ce împrejurãri ?"
  7. Principiul corespondenþelor inter-apocaliptice. "Comparã viziunile !"
  8. Principiul armoniei biblice. "Ce mai zice Biblia ?"
  9. Principul probei istorice. "Cum s-a împlinit ?"
10. Principiul descifrãrii progresive a profeþiilor. "Cum înþeleg alþii ?"

1. Principiul lingvistic "Cum traduci?"
Înainte de toate, cercetãtorul trebuie sã se convingã de exactitatea traducerii textului biblic pe care-l foloseºte, deoarece în profeþiile apocaliptice, unele amãnunte pot cântari greu în favoarea unei interpretãri. Ideal este ca cercetãtorul sã cunoascã limbile Bibliei (ebraica, aramaica ºi greaca). Însã cei ce nu au acces direct la textul original nu trebuie sã se descurajeze. Se pot folosi diferite traduceri ºi versiuni în alte limbi moderne ºi în limba românã. Diverse comentarii conþin ºi precizãri lingvistice.

Este nevoie totuºi de multã prudenþã ºi bun simþ, deoarece adesea chiar cunoscãtorii limbilor clasice ale Bibliei nu sunt de acord între ei. Când cuvintele pot avea înþelesuri diferite, spiritul critic slãbeºte adesea, în favoarea interpretãrii preferate. În plus, cunoaºterea superficialã se pare cã este mai dãunatoare decât ignoranþa, atunci când este însoþitã de prejudecatã sau de orgoliul propriei opinii.

Aplicarea principiului lingvistic este important ºi pentru faptul cã în unele cazuri textul original este deosebit de dificil, poate chiar mutilat (de ex.Daniel 8:12) ºi nu este corect a construi interpretãri pe asemenea pasaje. Din fericire, asemenea cazuri nu sunt prea frecvente.

2. Principiul structurii literare. "Împarte drept!"
Este obligatoriu sã respectam logica literarã ( gramaticalã, contextualã) a ideii pe care o studiem. Autorul a expus profeþia într-o anumitã structurã literarã care trebuie studiatã. Observaþi ºi logica scrierii seriilor, viziunilor ºi scenelor profetice. Existã desfãºurãri cronologice, dar ºi reveniri, nimic nefiind întâmplãtor. Unii comentatori au descoperit cã anumite porþiuni sunt construite în stilul chiastic (încruciºat) al poeziei ebraice. O clarificare a structurii literare ne ajutã sã pãtrundem mai bine în gândirea ºi înþelegerea rolului biblic, ceea ce este de primã importanþã.

3. Stabilirea naturii limbajului. "Propriu sau figurat?"
În aceste profeþii, limbajul propriu este combinat cu cel figurat. Trebuie sã fim siguri dacã o anumita expresie cere interpretare literarã sau simbolicã (spiritualã). În viziuni predominã simbolurile, în explicarea lor imediatã predominã vorbirea obiºnuitã. În orice situaþie în care sensul obiºnuit este natural (raþional) ºi în armonie cu toate exigenþele interpretãrii ºi cu învãþãtura generalã a Bibliei, vom alege sensul propriu. În caz contrar, trebuie cãutat un sens figurat. Deseori se greºeºte inversând cazurile. (De exemplu, unii cred cã "Fiul Omului" din Dan.7 ar fi o personificare a sfinþilor, iar cele 1335 zile ar însemna exact 3 ani, 7 luni ºi 15 zile... Pe de altã parte, cãderea de stele din Apoc.6 ar reprezenta Revoluþia Franceza , iar cei doi martori din Apoc.11 ar fi Ilie si Enoh. Semnul fiarei ar fi un semn concret pe frunte sau pe mâna, iar cei 144.000 ar fi evrei... etc). Referitor la acest principiu subliniem cã toate duratele de timp din Daniel ºi Apocalipsa exprimate într-un limbaj neobiºnuit ºi referitoare la puteri mondiale de lungã duratã, trebuie înþelese potrivit principiului "zi-an" stabilit în Ezechiel 4:1-9 ºi verificat în Daniel 9:24-27.

4. Logica limbajului figurat. "Simbolurile striga!"
Rolul simbolurilor ºi expresiilor criptice este de a descoperi ºi a acoperi, în acelaºi timp, sensul istoric sau religios al profeþiei. Simbolurile sunt frapante ºi elocvente, având în ele însele cheile interpretãrii. De aceea este necesar sã facem observaþii corecte, dupã ce am stabilit cã limbajul este figurat. Sã lãsãm simbolurile sã ne spunã tot ce au de spus, dar sã nu cerem de la ele perfecþiuni care nu stau în natura lor. De aceea a ºi fost necesarã prezentarea viitorului sub diferite simboluri. Este posibil ca un simbol sã nu aiba întotdeauna acelaºi sens (De exemplu, în Daniel 8 stelele sunt "poporul sfinþilor", pe când în Apoc. 12 sunt îngerii cãzuþi; chiar dacã poate exista o corespondenþã, nu este obligatorie o aplicare uniformã dacã existã alte evidenþe mai puternice. În multe cazuri simbolurile sunt mai elocvente decât cuvintele.)

5. Principiul explicaþiei inspirate. "Ce spune îngerul?"
Cercetatorul trebuie sã se orienteze în primul rând dupã explicaþia sumarã pe care o dã autorul însuºi, îngerul interpret sau un alt personaj cu autoritate prezent în viziunea profeticã. Aceasta explicaþie însã, nu este decât o îndrumare. Adesea ea nu este lipsitã de limbaj figurat ºi necesitã interpretare. Mai degrabã ea ne aratã pe ce cale sã mergem ca sã descoperim singuri adevãrul. Un indiciu deosebit de important aici este corespondenþa dintre ceea ce vede ºi ceea ce aude profetul. Una explicã pe cealaltã. Exemplu: am vazut - Apoc.14:1, am auzit - v.2-3, am înþeles - v.4-5.

6. Observarea cadrului istoric al revelaþiei. "În ce împrejurãri?"
În Daniel, cadrul istoric este conflictul dintre Ierusalim ºi Babilon, distrugerea Templului, exilul, restaurarea. În Apocalipsa, cadrul istoric este conflictul dintre Bisericã ºi Roma, dintre adevaraþii iudei (creºtini credincioºi), cetãþenii Ierusalimului ceresc, ºi "Babilonul" erei creºtine. Analiza cadrului istoric poate arunca luminã asupra descoperirilor, constituind o cheie a interpretãrii.

7. Principiul corespondenþelor inter-apocaliptice. "Comparã viziunile!"
Daniel ºi Ioan descriu viziuni care constituie serii paralele, fiecare serie prezentând adesea o altã dimensiune a aceleiaºi istorii. Se pot stabili astfel de corespondenþe, dar nu în mod rigid. (De exemplu, dacã peceþile din Apocalipsa sunt paralele cu cele 7 biserici ºi dacã pecetea întâi corespunde bisericii Efes, nu înseamnã cã, în mod automat, scenele deschise la ruperea peceþii a ºasea corespund bisericii Filadelfia, iar cele de la pecetea a ºaptea sunt concomitente cu perioada bisericii Laodiceea). Se poate stabili o corespondenþã în cadrul viziunilor lui Daniel, în mod separat, ºi în Apocalipsa, în mod separat. Dar putem stabili numeroase corespondenþe între Daniel ºi Apocalipsa.

8. Principiul armoniei biblice. "Ce mai zice Biblia?"
Biblia înseamnã mulþi profeþi, dar un singur Spirit. Prin urmare, Biblia trebuie lãsatã sã fie propriul ei interpret, dacã vrem ca Spiritul profeþilor sã-i înveþe ceva ºi pe "fii lor". Multe simboluri ºi expresii figurate apocaliptice, care nu sunt explicate imediat, îsi au totuºi în altã parte a Bibliei cheia interpretãrii lor. Astfel, un cercetãtor al profeþiilor este obligat sã devinã un cercetãtor al întregii Biblii, dacã vrea sã cunoascã adevãrul. Dar principiul acesta trebuie aplicat cu destulã grijã. Caii din cartea lui Zaharia nu devin în mod automat explicaþia celor din cartea Apoc. 6; apa simbolizeazã uneori binecuvântarea divinã, o învaþãturã poate, alteori înseamnã popoare sau oºtiri. Cercetãtorul trebuie sã se întrebe dacã e vorba de apa de baut, sau de o apã care inundã ( ca râul vãrsat de balaur în Apoc.12). Deasemenea, toate interpretãrile ºi concluziile trebuie sã fie în armonie doctrinalã cu întreaga descoperire divinã. Principiul armoniei biblice ºi al unitãþii de doctrinã a tuturor profeþilor ( ca autori ai Bibliei) nu poate fi niciodatã prea mult accentuat. Multe erezii clasice ºi moderne au aparut din nerespectarea acestui principiu elementar.

9. Principiul probei istorice. "Cum s-a împlinit?"
Profeþiile împlinite, pot fi declarate numai dacã sunt riguros probate de istorie. Sentinþa istoriei este definitivã. Ea poate fixa dogmatic o anumitã interpretare care a precedat evenimentul. Ignoranþa în materie de istorie sau tratarea superficialã a datelor istorice cunoscute creazã interpretãri fantastice. Mai mult, aplicarea corectã a profeþiilor împlinite în istorie, oferã chei de interpretare ale celor încã neîmplinite. Înainte de toate, trebuie cunoscutã istoria biblicã, ea fiind baza ºi izvorul istoriei universale. Tot ea indicã sensul ºi filozofia istoriei.

10. Principiul descifrãrii progresive a profeþiilor. "Cum înþeleg alþii?"
Nu fi singurul înþelept! Din antichitate ºi pânã astazi au existat interpreþi ai profeþiei ºi martori ai împlinirii ei. Istoria creºtinismului cunoaºte o serie de cercetãtori din toate confesiunile care au contribuit, fiecare cu puþinul lui, la ceea ce se poate ºti astãzi. A tãgãdui astãzi poziþiile ferme câºtigate de-a lungul secolelor înseamnã a crede cã Dumnezeu n-a condus Biserica pe drumul cel bun ºi tu eºti singura fiinþã careia i s-a dat adevãrata explicaþie. O asemenea concluzie este ridicolã. În acelasi timp, cãutând sfatul înaintaºilor ºi al contemporanilor, studiind diferite comentarii, nu trebuie sã luam poziþii dogmatice în puncte încã nelãmurite. Nici un comentariu omenesc nu poate fi perfect. Mulþi interpreti ne pot cãlãuzi în înþelegerea profeþiei, fãrã a considera pe vreunul ca fiind perfect.